Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

*Ai telecomanda la indemana? Foloseste-o!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Ai telecomanda la îndemână? Foloseşte-o!

Alexandru Ghillis

Sunt convins că, dacă erai cetăţean(că) de rând, în magnifica Epocă de Aur nu te puteai folosi de telecomandă. Din două motive: o dată, că nu aveai telecomandă şi al doilea, că nu era nevoie. Aveai doar două canale de vizionat în alb-negru şi, eventual, parţial color, TVR1 si TVR2, pe care le deschideai apăsând butoanele de pe televizor. În sudul ţării, dacă prindeai cu antena de pe acoperiş (sau cu lighenaşul montat la geam) televiziunea bulgară erai „om făcut”. Leka noci! În rest, din păcate, nu am avut ocazia să cunosc.

Oricum, erai puţin emoţionat(ă) la apăsarea oricăruia dintre cele două butoane, că nu erai sigur(ă) dacă nu cumva îţi sar iar în ochi nea Nicu şi cu Prima Tovarăşă în diversele lor aventuri. Ba în vizite triumfale de lucru, interne şi internaţionale, ba pe stadioane înţesate cu aplaudaci şi prin alte locuri prestabilite, cu regii şi scenografii pregătite din timp. Curiozitatea telespectatorilor era pe atunci smulsă cu adevărat din letargie, când Tovarăşul, cu şapca sa proletară şi veston maoist, înveşmântat în halat alb şi înconjurat de un grup de tovarăşi aleşi pe sprânceană, vizibil marcaţi de înaltul moment pupincurist, trecea repede în revistă interiorul unui mare magazin alimentar, care gemea de mărfuri – nemaivăzute până atunci de prostimea înfometată – volatilizate imediat după vizita mult mediatizată, fiind repede transferate în alte locuri. Pe galantarele lucind de curăţenie rămâneau să troneze doar nişte borcane cu muştar, ceva ambalaje cu creveţi vietnamezi şi alte câteva nimicuri care nu ţineau de foame. Însă, culmea, până şi ultimul beţiv neaoş îşi permitea lesne celebra şampanie autohtonă, îmbuteliată în sticle prezente pe rafturile din majoritatea magazinelor alimentare. Mi-a rămas întipărită-n memorie imaginea unui beţivan zăcând dus, cu gura căscată, la o margine de trotuar şi o sticlă goală de şampanie „Zarea” rostogolită lângă el. Publicitate 100%!

„Chiar aşa era?”, mă întreba recent, mirată, cu dulce naivitate, o tinerică sub 30 de ani. Gândesc că lipsa de informare reală a unei bune părţi dintre tineri, nu se datorează doar aparentului lor dezinteres pentru trecut şi chiar şi pentru prezent, dar, cu siguranţă, se datorează profesorilor şi părinţilor lor, care s-au abţinut – poate din prea multă lehamite – să se plângă de trecutul nu prea îndepărtat. Or, s-ar putea ca unii părinţi să se fi bucurat de multe avantaje în acea perioadă întunecată pentru mulţi, dar luminoasă pentru ei şi, desigur, au evitat s-o vorbească de rău. Fiind rămaşi nostalgici ai vechiului regim comunist, au ridicat în slăvi faţă de copiii lor „binefacerile” acelui timp. Aşa, găsim adesea pe Facebook şi la articole de pe alte site-uri, postate comentarii ale unor asemenea relicve nostalgice pentru ceea ce au pierdut cu peste un sfert de veac în urmă. Postaci mai în vârstă ori nu, posibili naivi de bună credinţă sau chiar rezidenţi acoperiţi, încă nutrind speranţa deşartă că „roata se-nvârteşte”.  Se învârteşte, dar urcând permanent în spirală!

Astăzi, oricine poate ţine în mână telecomanda unui televizor.  Acest aparat, televizorul (color, că altfel nu mai poate fi suportat!), a devenit atât de banal, că poate fi găsit în aproape toate casele din România. Chiar şi în ale acelora asistaţi social, care pot munci, dar nu vor. De lene, că motive se găsesc cu duiumul. În ăst timp, câteva canale TV mai mititele, în goana lor după audienţă, adică rating, adică bani pentru supravieţuire confortabilă, fac pe „dracu-n patru” să satisfacă cu prioritate minimele exigenţe social-cultural-educative ale unei pături largi de simpli telespectatori. În ultima vreme, ele menţin treaz interesul acestora pentru subiecte facile extrase din underground, cu emisiuni de talk-show-uri în seriale zilnice, seară de seară. De exemplu, de ceva vreme se tot toacă neplăcerile abătute peste un răspopit acuzat de sodomie şi pedofilie sau, mai nou, despre relaţia matrimonială distrusă de infidelitatea soţiei dintr-un mediatizat cuplu din showbiz şi multe alte nimicuri asemănătoare. Acum, televiziunile generaliste şi, mai cu seamă, cele tabloide s-au orientat rapid spre prezentarea efectelor îngrozitoare provocate de furia naturii dezlănţuite în multe dintre zonele ţării. Ceea ce, iarăşi înseamnă rating uriaş! Totuşi, ce mici şi neajutoraţi ne găsim în faţa naturii!

Te enervezi la un moment dat? Apucă hotărât(ă) telecomanda şi alege repede ce-ţi place, scanând peste câteva zeci de canale TV, autohtone şi străine. Foloseşte-o cu curaj, fiindcă poţi!