* ACEASTA ESTE TRAGEDIA ROMÂNIEI *
Eşti atras(ă) de jurnalism şi încerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici?
VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
ACEASTA
ESTE TRAGEDIA ROMÂNIEI
700.000 de mii de români au votat în diaspora. Ceea ce este un record
absolut în raport cu toate scrutinele anterioare și dovedește o mobilizare
demnă de toată lauda a românilor din lumea largă.
Dar acești 700.000 sunt nu mai mult de 15 sau 20% dintre românii care și-au
părăsit țara. Doar unul din cinci sau șase români este (mai este) preocupat de
ce se întâmplă acasă. Şi, aș îndrăzni să spun: doar unul din cinci sau șase
români se mai gândește serios să se întoarcă într-o Românie de al cărei viitor îi pasă.
Tot așa cum, dintre cei rămași în țară, cel
puțin jumătate par complet dezinteresați de soarta țării în care trăiesc, fie
pentru că nu au fost educați să se gândească la ceilalți, fie pentru că se
consideră prea buni, prea inteligenți sau prea sictiriți pentru a se gândi la
viitorul împreună.
Aceasta este tragedia României. Nu a
trecutului și a prezentului ei, ci a viitorului ei. Forța schimbării prin
mobilizare, solidaritate și civism există, dar ea este o forță minoră și
minoritară politic.
Cu doar unul din trei tineri care votează,
cu doar unul din cinci români plecați care votează, viitorul nu poate să arate
decât așa cum ni-l desenează azi cele două partide majoritare și conservatoare
din România: „nor-mal” și conformist, comod și dând mereu justificări nobile
lenei și neangajării, visând mereu la dezvoltarea văzută la alții, dar asta
doar din fața televizorului, închinând mereu un pahar cu vecinul și lăudând
binele de acum: „când ne-a fi mai rău așa să ne fie”.
Mulțumirea provine din răul pe care tocmai
l-ai evitat (producându-l în prealabil, prin complicitate sau indiferență), nu
din binele pe care l-ai putea face.
Schimbarea cere disconfort, eforturi,
sacrificii, ea cere îndrăzneală și risc. Dar de ce ai face sacrificii și ai
risca tocmai când a început să-ți fie bine? Iar asta e valabil și pentru cei
rămași, dar și pentru cei plecați, chiar dacă înțelesul binelui e diferit la
unii și la alții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu