vineri, 28 august 2020

 


* ÎN ROMÂNIA NU EXISTĂ PARTID DE STÂNGA *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


ÎN ROMÂNIA NU EXISTĂ UN PARTID DE STÂNGA



Mantzy

 

În România NU există un partid de stânga și asta este marea noastră suferință.

P̵S̵D̵-̵i̵ș̵t̵i̵i̵* Cineva a făcut un clip fake cu prostituate/aparent tranși făcând campanie pentru USRPLUS. În loc să răspundă ”așa, și? Care e problema? Ne mândrim că și muncitorii sexuali votează cu noi!”, USRPLUS s-a dezis și a strigat ”hoții, nu-i adevărat, nu suntem noi ĂIA!”.

În România, TOATĂ politica este făcută de o grupare tot mai tribală și exclusivistă de oameni bogați, cu haine, mașini și locuințe scumpe. Raportat la populația României, acești oameni reprezintă cu siguranță un procent dintr-o singură cifră. Ceea ce înseamnă că 90% din populația României este ignorată, într-o bătălie surdă între mai multe partide de dreapta și între câțiva votanți cărora traiul mult peste medie le permite să fie și mai vocali, și mai influenți.

Haideți să vorbim un pic despre politică, dreapta și stânga.

În primul rând, ar trebui să renunțăm de urgență la conceptul prea neclar de „liberali”. În Statele Unite, ”liberalismul” e considerat de stânga, în timp ce în Europa a fost asociat cu gânditorii de dreapta (de la Locke, Rousseau, Voltaire etc.).

Astfel, la nivel mondial și filosofic, singura diferențiere care trebuie și poate fi făcută între dreapta și stânga este următoarea: progres și schimbare (stânga) versus statornicie și păstrarea tradițiilor (dreapta). Progresism versus conservatorism. Progresismul este una dintre caracteristicile fundamentale ale stângii (iar conservatorismul ale dreptei) încă din 1789, când, la Adunarea Națională din Franța, delegații care doreau păstrarea stării de fapt s-au așezat în dreapta camerei, în timp ce militanții pentru schimbare s-au grupat în stânga. Tot cam de atunci, intelectualii au fost în general DE STÂNGA, în toată Europa, mai ales în Franța.

Din păcate, incultura politic-filosofică a politicienilor români de după 1989 ne-a aruncat într-o paradigmă ciudată și mare provocatoare de suferință: chinuiți de ”greaua moștenire” în care, din cauza lipsei de cultură, am asociat comunismul cu stânga, toți marii progresiști și intelectuali ai nației s-au declarat, din 1989 încoace, de dreapta. De la dreapta am așteptat schimbarea, de la dreapta am așteptat ideile, de la dreapta am așteptat traiul bun. Între timp, stânga a rămas asociată cu PSD-ul (și prin contaminare cu comunismul), chit că PSD-ul nu a avut în interiorul lor niciodată nici progresiști (din contră!), nici intelectuali, nici oameni buni care să vrea binele celor amărâți.

Așadar, stânga nu a existat și nu există. Ba din contră, a fost atât de aprig asociată cu comunismul de tot felul de tembeli încât oamenii cu puțin altruism din țara asta, în acești ani, s-au simțit automat datori să fie de dreapta.

Rezultatul de astăzi: două tabere politice care, în absența unor filosofii clare și a unui piculeț de suflet (aș zice eu), bâjbâie undeva între o dreaptă radicală și pe alocuri înspăimântătoare (PNL, PMP, deseori USR) și o dreaptă mai blândă (PLUS, PSD). Dreapta radicală se PREFACE din 1990 că vrea schimbarea, dar are în sânul ei oameni evident conservatori (Nicușor Dan este exemplul care-mi vine cel mai clar în minte, din actualitate, dar puteți alege pe oricine altcineva, din prezent sau din trecut), în timp ce așa-zisa stângă, adică PSD-ul, în mod clar nu vrea schimbarea, pentru că sunt cel mai mare partid și pentru că votanții lor sunt religioși, conservatori și tradiționaliști (deci oameni de dreapta).

Această evidență ridicolă a inexistenței unui pol politic care să reprezinte, zic eu, cam 60-70% dintre români, este și cea care ține oamenii în case la vot, lucru deja tradițional. Cum să voteze oamenii simpli, când politica este în mod evident un joc exclusivist și închis între niște semidocți care se cred a fi de dreapta și de stânga, când de fapt ei sunt doar niște dreptaci mai mari sau mai mici, bașca niște oameni rupți atât de realitatea poporului în care trăiesc cât și de cea a propriei profesii?

Am sperat (zadarnic) ca PLUS să sesizeze acest uriaș potențial politic (crearea primului partid serios și articulat de stânga din România) și să devină acel partid. A eșuat lamentabil, într-o alianță cu PNL și USR, care după mine sunt partide, repet, de dreaptă radicală.

Nu știu câți ați ajuns cu lectura până aici, dar vă mărturisesc că eu unul încă sper că stânga adevărată, stânga progresistă, stânga altruistă, stânga empatică, stânga intelectuală, stânga care vrea bine (sau măcar ”mai binele”) PENTRU TOȚI, nu doar pentru tribul ei, va putea exista, cândva, în România. Dacă și voi credeți asta, haideți să ne unim ideile și să vedem ce putem face. Nu pentru binele nostru, ci pentru binele celor din jurul nostru.

*inițial am zis că fake-ul a fost făcut de PSD, dar adevărul e că nu știm asta. Doar cei de la USR sunt siguri de asta, dar nici ei nu ȘTIU for a fact.


(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu