Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
TURISMUL CARE DISTRUGE
Ciprian Mihali
Am citit în ultimele zile multe mărturii despre starea jalnică a litoralului românesc, despre arhitectura de prost gust, despre prețurile obscene și serviciile proaste, despre muzica asurzitoare și munții de gunoaie. Am citit însă și reacții care spun că nu tot litoralul este așa, că sunt și oaze de curățenie și bun gust, de liniște și de politețe.
Același gen de constatare și de
raționament putem să-l facem despre Maramureș, despre Valea Prahovei, despre
orice stațiune sau loc atractiv din România.
Iar asta înseamnă două lucruri: pe
de o parte, că ar fi o exagerare (unii i-ar spune denigrare) să susținem că
totul în România este un dezastru. Nu este totul un dezastru, au supraviețuit
prin miracol și grație unor oameni extraordinari locuri pline de frumusețe, de
bun gust sau decență. Așa cum au supraviețuit peisaje de vis, înainte de a fi
distruse de defrișări, microhidrocentrale sau tot felul de inițiative private
ori spălări de bani.
Pe de altă parte însă, nu doar că
nu vedem îmbunătățiri semnificative ale acestei stări de lucruri, dar putem
constata cu ușurință an după an degradarea peisajelor naturale, turistice,
urbane, rurale. Cu alte cuvinte, foarte multe dintre intervențiile noastre
asupra acestor peisaje au fost de fapt niște agresiuni și niște mutilări ale
naturii sau ale spațiilor de viață în comun, iar ceea ce se cheamă
„convivialitate” și respect al unora față de ceilalți a fost transformat în
libertate iresponsabilă și bâlci permanent.
Aceste peisaje sunt în cea mai
mare parte a lor sluțite de prezența umană și nicidecum puse în valoare de ea.
O prezență coruptă, incultă și lipsită de orice interes pentru viitor. Căci
aceste intervenții sunt făcute în lipsa arhitecților, urbaniștilor,
designerilor sau artiștilor sau cu participarea lor de formă și cumpărată pe
bani frumoși. Așa cum cumpărate cu bani grei sunt și toate autorizațiile de la
primării care au distrus cea mai mare parte din patrimoniul istoric al
Maramureșului, pentru a-l înlocui cu case fluorescente cu bare de crom și
termopan.
Cu foarte rare excepții, așadar,
cu atât mai lăudabile, investițiile în turismul de destindere și cultural, în
peisajul de munte, de șes sau de litoral, sunt pure și simple distrugeri, în
mare parte ireversibile. Va fi nevoie de mult timp și de politici publice
foarte ferme pentru a salva ce se mai poate salva. Ar trebui în primul rând
dărâmate mii de așa-zise hoteluri și pensiuni și cocioabe, terase și tarabe,
ceea ce este, desigur, imposibil. Ar trebui apoi cursuri susținute de educație
civică și de sensibilizare la mediu pentru a stârpi flagelul poluării
materiale, vizuale și sonore. Urmate de brațul lung și dur al legii pentru
toate contravențiile în raport cu regulile traiului în comun.
Abia pe urmă ar trebui să începem
să ne lăudăm cu peisajele noastre pitorești și cu frumusețile patriei. Adică
după ce vom fi încetat să le agresăm cu munții noștri de prostie, de îngâmfare
și de patriotism steril.
(J: Preluare de pe Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu