vineri, 19 noiembrie 2021

 



* SOLIDARITATE *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


SOLIDARITATE 


Ciprian Mihali

Din loc în loc, există în țara asta pădurari curajoși, care ajung să fie bătuți crunt de sistemul represiv al mafiei organizate.

Din loc în loc, există în țara asta jurnaliști curajoși, care sunt amenințați cu moartea de ofițeri superiori sau târâți în tribunale pentru că au îndrăznit să spună adevărul despre putere în anchetele lor.

Din loc în loc există polițiști incoruptibili, care ajung să fie șicanați și umiliți pentru că avut forța de a amenda un mahăr care conducea beat sau care încălca toate regulile de circulație.

Din loc în loc există judecători care dau decizii drepte, punându-și în pericol cariera și asumându-și faptul că făcând dreptate altora își retează lor șansele de promovare.

Din loc în loc există reprezentanți ai societății civile care se luptă eroic și anonim cu administrații locale corupte pentru a ajuta copii abandonați sau oameni nevoiași.

Din loc în loc există medici și asistente care au puterea de a denunța corupția întreținută de mai-marii Sănătății și de a refuza șpăgile grase pe care le îndeasă în buzunarele lor clienții sau șefii.

Din loc în loc există profesori care refuză atențiile părinților și metastaza meditațiilor, dăruindu-se cu totul pentru școală și pentru educarea copiilor.

Și lista poate continua, cu toate meseriile și cu toate preocupările și cu toate sacrificiile oamenilor care fac ca această țară să nu se prăbușească, TOTUȘI, sub povara putreziciunii morale care o încolțește din toate părțile.

Ei bine, dacă e de făcut ceva în această țară – iar aici vreau să continui ideile bunului meu prieten Cristian Presură dintr-un text recent al său –, atunci acest ceva nu e de a ne retrage în pasiunile noastre individuale, deși trebuie și acestea cultivate: e nevoie să rămânem în preajma cărților, în preajma celor dragi, în preajma lucrurilor care contează pentru fiecare dintre noi în parte.

Dar în plus de asta, dincolo de asta, trebuie să lucrăm laolaltă pentru a lega solidarități între aceste locuri în care se află oamenii extraordinari și de multe ori izolați ai acestei țări. Trebuie să facem cât mai cunoscute faptele lor, să le legăm de alte fapte asemănătoare, să le semnalăm autorităților, să punem presiune pe acestea ca să țină cont de ceea ce se face bine ici și colo. Trebuie să provocăm neîncetat solidarități transversale, pentru a ieși din înfruntarea sterilă cu o Putere oarbă, egoistă și paralitică.

Nu ajungem prea departe distribuind la nesfârșit meme triste cu Cîțu sau Ciolacu. Nu devenim mai curajoși indignându-ne față de cei de sus, ci ajutându-i pe cei de lângă noi, pe orizontală, pentru a produce fronturi de rezistență și de creație: creație de idei, de fapte bune, de dreptate, de adevăr, de rețele și comunități care se luptă pentru cauze comune și pentru binele celor mulți și neajutorați.

Dacă am imagina o hartă cu punctele în care se găsesc acești oameni care fac lucruri bune și curajoase, am avea în față un arhipelag de mici insule izolate. Dacă însă începem să trasăm linii între aceste puncte, vom obține un continent, un sol ferm și o rețea solidă, alternativă, de contraputeri care fac ceva pentru oameni. Munca noastră constă, așadar, în trasarea acestor linii care unesc oamenii buni.

(J: Preluare de pe Facebook)


marți, 16 noiembrie 2021

 


* NAȚIE CURAJOASĂ, DOM'LE, NU GLUMĂ! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


NAȚIE CURAJOASĂ, DOM’LE, NU GLUMĂ!


Tinu Baldea

O știre aparent banală te pune pe gânduri: un studiu arată că 1 din 5 angajați de la noi si-ar da demisia dacă certificatul verde ar deveni obligatoriu la serviciu. Adică 20% din angajați ar spune angajatorului: “băă, să nu imi ceri mie certificatul de vaccinare când vin la muncă că imi bag picioarele in firma voastră, ai înțeles? Uite demisia si hai sictir de-aici!”

Asociez asta cu ce aud in stânga si-n dreapta de la antreprenori, anume că nu găsesc oameni calificați cu toate ca ofera beneficii atractive sau că atunci când găsesc se trezesc că angajatul vine intr-o zi si-i trântește demisia pe masă spunându-i “plec, imi caut altceva, vreau sa stau o perioada, imi iau ‘un an sabatic’, la revedere”!

Ei bine, toate astea ma fac sa ma gândesc ca se trăiește bine in Romania, frate! Locuri de muncă câte vrei, pe alese, posibilitatea de a sta pe bară o perioadă fără slujbă (nu reușesc să înțeleg cum) fără să tragi targa pe uscat cum se spune, fără stresul pe care ți l-ar induce lipsa unui job intr-o lume capitalista autentică (imi aduc aminte că primul lucru pe care mi l-a spus un prieten plecat in America in anii ‘80, cand l-am intrebat cum e a fost: “băi, in America trebuie să te rogi să ai doua lucruri, să fii sănătos și să ai un job”).

Așa că stam bine, ce mai încolo-încoace, se pare 20% din oameni gândesc cam așa: mai bine nevaccinat si fără job decât invers. Adică și futut și cu banii luați. Nație curajoasă, dom’le, nu glumă!

(J: Preluare de pe Facebook)

luni, 15 noiembrie 2021

 



* JOCUL CARE S-A ÎNCHIS *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


JOCUL  CARE S-A ÎNCHIS


Ciprian Mihali

Aș vrea să pot scrie cândva un text în care să pot argumenta că odată cu alianța PSD-PNL se definitivează (nu știm pentru cât timp) o preluare integrală a statului român, a tuturor ierarhiilor sale, a tuturor relațiilor sale de putere și a tuturor resurselor acestei țări, de către o oligarhie organizată în ambele direcții posibile, de sus în jos și de jos în sus.

Faptul că acum PSD și PNL se aliază formând o majoritate zdrobitoare împotriva unei opoziții firave pentru anihilarea căreia nu e nevoie de acest arsenal dovedește că miza nu e opoziția, ci putere, toată puterea și pe termen lung. Iar „soluția” alternanței la conducerea guvernului – care nu va funcționa, evident, dincolo de cel mult un schimb de roluri – este, de fapt, soluția închiderii jocului, a oricărui joc, inclusiv a jocului democratic.

Alternanța la guvernare pentru șapte ani înseamnă că, de acum, în modul cel mai explicit cu putință, alegerile nu contează. Spun explicit, pentru că ele nu au contat nici până acum, această structură transpartinică de acaparare a statului a funcționat de la nivelele 2 și 3 în jos: priviți doar cum își schimbă partidele secretarii de stat sau directorii în ministere, primarii, consilierii, șefii de agenții, pentru a înțelege că ideologia și „programul de guvernare” sunt lucrurile cele mai neînsemnate. Aceiași oameni vor rămâne la putere, indiferent de partid și de postul pe care îl ocupă. Ei sunt deja acolo de ani buni, doar că nu i-am remarcat noi. Obiectivul declarat cu o alianță pe șapte ani este de a reduce la minimum imprevizibilul provocat de niște alegeri, adică de a forța orice formă de opoziție la un procent neînsemnat. Iar alegerile din decembrie 2020 tocmai asta au dovedit, anume că opoziția poate fi redusă la cel mult 25%, adică, da, la ceva neînsemnat.

Azi, doar se parafează la Cotroceni, adică în vârful piramidei, ceea ce se petrece la nivelurile inferioare ale puterii de cel puțin zece ani încoace: o stabilizare a oamenilor, funcțiilor și posturilor, care să nu poată fi tulburată de niciun fel de alegeri, de alianțe politice sau de neaveniți în „politica mare”. O alianță indestructibilă între politic, financiar, mediatic și informațional.

Ce ne rămâne de făcut? Să așteptăm ca acest „stat eșuat” (expresia preluată de la Klaus Iohannis) să implodeze tot mai des înseamnă să așteptăm să murim la întâmplare unii dintre noi. A fi stăpân peste un stat eșuat înseamnă a admite că eșecurile lui repetate și tot mai frecvente vor curma tot mai multe vieți într-o ordine tot mai aleatorie. Mai înseamnă a admite că mulți dintre tinerii creativi ai acestei țări vor continua să părăsească țara, pentru că la un moment dat devine greu să-ți legi succesul personal de un eșec statal și societal, oricât de bine ți-ar merge în privat. Mai poate să însemne că vor fi mulți cei atrași de mirajul acestei puteri non-ideologice: practic, nu mai contează că ești de dreapta sau de stânga, că ești credincios sau nu, că ai convingeri sau nu.

Dacă ai înțeles cum funcționează puterea și admiți jocurile ei lipsite de convingeri și morală, dar mai ales dacă cunoști pe cineva în sistem și ești gata să plătești pentru asta, ești binevenit, statul are nevoie de tine. Performanța și competența nu au fost niciodată niște criterii de selecție la stat, doar știm asta de multă vreme.

Dacă nu ai înțeles și dacă nu ești gata să intri în acest joc, pentru că ai principii sau valori, atunci ai alte căi: mișcările civice, organizațiile non-guvernamentale, activismul social, intervențiile punctuale în comunitate ori, de ce nu, citadela bine păzită a egoismului hedonist. În fond, putem suprima din viețile noastre orice legătură cu puterea, putem reduce la minimum contactul cu această oligarhie înstăpânită peste România, să ne bucurăm de salarii bune, excursii frumoase, filme interesante, drumeții pe dealuri înverzite, tehnici de dezvoltare individuală, yoga, mindfulness, ori traininguri de team-building cu firma.

Măcar de un lucru să fim vindecați: să nu ne mai facem iluzii ca la Ordonanța 13 sau la 10 August. Să nu cerem dreptate după Colectiv. După cum vedem cu toții, cei de la care așteptam să judece s-au înfrățit azi cu cei care trebuiau să fie judecați. Lucrurile sunt așa și e greu să le schimbăm. Să ne apărăm drepturile individuale și să ne căutăm fericirea dincoace de idealurile de dreptate socială ori de democrație. Acestea ne-au ajutat să creștem, am avut nevoie de ele, dar lumea românească merge altfel acum.

Cine să mai iasă în stradă și împotriva cui, împotriva a ce? Va trebui doar să ne ferim de pericolele cele mari care vin, în raport cu care corupția endemică s-ar putea să ni se pară, cum altfel, doar răul cel mai mic.

(J: Preluare de pe Facebook)

 


miercuri, 10 noiembrie 2021

 



* ...Și, la o adică, cine ar fi vinovații? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


...ȘI, LA O ADICĂ, CINE AR FI VINOVAȚII?


Ancelin Roseti

Noi suntem vinovați (mă rog, imensa noastră majoritate), fiindcă suntem exact ca politicienii pe care dăm vina. Noi suntem asemenea lor, iar atunci când cineva vine să facă treabă, să îndrepte lucrurile, îl dăm jos sau îi susținem pe acei care îl dau jos, deoarece măsurile de îndreptare a lucrurilor (îndreptarea lor) ne sunt în dezavantaj, nu ne convin.

Vrem, bunăoară, să se confiște averile ilicite ale politicienilor, dar numai ale lor, nu și ale noastre.

Vrem să fie anulate diplomele și titlurile academice ale politicienilor, dar ale noastre și ale celor din familia noastră să rămână valabile.

Vrem ca ei să nu mai ia șpăgi, însă noi să luăm în continuare ca polițiști, medici, profesori, procurori, judecători, funcționari, "nași" de tren, meseriași, preoți etc.

Vrem ca politicienii să nu-și mai angajeze membrii familiei în fel de fel de posturi, dar noi să apelăm la pile, relații, șpăgi pentru a-i angaja pe ai noștri.

Vrem ca politicienii și oamenii de afaceri să nu mai facă afaceri cu statul, dar noi să buzunărim statul prin sinecuri și motive "înalte", cum ar fi, bunăoară, "cultura", "imaginea României în lume" etc. -- "vrăjeală", adică, efect zero.

Vedem imediat cât de proști/analfabeți sunt politicienii, dar nu vedem nimic când e vorba de noi sau de copiii noștri. Ne deranjează "cumetriile" și ipocriziile lor, însă agreăm, din plin, "horele" și pupincurismul nostru. Iar această listă continuă în voie.

Aceasta este marea problemă a ruinei românești, de asta SUNTEM VINOVAȚI și de asta niciodată nu se va schimba nimic, fiindcă acea SCHIMBARE depinde de SCHIMBAREA NOASTRĂ, or noi nu vrem să ne schimbăm, fiindcă, în realitate, nici schimbarea n-o vrem.

Pentru noi schimbarea înseamnă să rămânem exact cum suntem, însă s-o ducem bine și să avem salarii cât câștigurile lui Țiriac -- și nici atunci nu am fi mulțumiți: ba am fi nemulțumiți fiindcă unii au la fel de mult ca noi, ba că sunt la fel de "geniali" ca noi, ba am dori să mai fim și noi șefii unui domeniu sau altul, ba am dori să fim noi conducătorii țării, ca să arătăm noi vecinului și tuturor celor care ne-au privit chiorâș, pe vremea când eram milogi, trâmbițând "schimbarea", cine suntem noi.

Dictaturile (cum, de altfel, și Mafia, în Italia -- lucru mai puțin știut) au apărut, în momente de criză, în spiritul binelui, invocând îndreptarea lucrurilor, justiția, promițând prosperitatea și traiul pe vătrai, cu sprijinul și sub aplauzele mulțimii, adică ale "noastre", iar apoi știm cu toții ce s-a întâmplat. Mă tem să nu se repete, în curând, tragedia, chiar dacă altfel cosmetizată -- mai ales că nici situația internațională nu e prea roz. Pentru mulți pare imposibil, uitând că și atunci când au mai fost tot imposibile păreau. ...Și, la o adică, cine ar fi vinovații?

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)

 


marți, 9 noiembrie 2021

 


* Prezidențialele - ultima șansă a USR *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


PREZIDENȚIALELE - ULTIMA ȘANSĂ A USR


Sebastian Zachmann

E clar că PSD și PNL au un obiectiv comun: să izoleze USR și din 2024 încolo.

E clar că alegerile locale vor rămâne într-un singur tur de scrutin. PNL, care a abandonat aseară electoratul urban prin alianța cu PSD, se va baza în 2024 strict pe mașinăria de vot a primarilor, prin urmare e musai să-și conserve cele 1.300 de primării obținute în 2020. PSD și UDMR au același interes: să nu se schimbe legislația electorală. Așadar, pentru USR va fi extrem de greu să câștige noi primării peste 3 ani cu vot într-un singur tur. Dimpotrivă, va pierde fiefuri importante, pentru că, spre deosebire de 2020, PNL va face alianță pe plan local cu PSD, nu cu USR.

E clar că alegerile europarlamentare nu vor trezi un mare interes. În 2019, electoratul a fost mobilizat de antipatia față de Liviu Dragnea. A fost mai degrabă o prezență la ură, nu la urnă. Dar în 2024 va fi dificil pentru USR să mai depășească 20%. Numai o guvernare catastrofală PSD-PNL poate scoate lunea la vot, însă cred că va fi liniște, oameni buni.

E clar că singura șansă pentru USR rămâne victoria la alegerile prezidențiale, care se vor suprapune peste alegerile parlamentare. Un candidat puternic al USR pentru Cotroceni va tracta partidul și la parlamentare. Iar o victorie la prezidențiale ar fi garanția că USR va fi la guvernare și, mult mai important, va impune premierul. Noul președinte va dori, în mod tradițional, premierul său, guvernul său, Parlamentul său etc. Cum PSD e deja în finala prezidențială, USR se va lupta cu PNL pentru turul doi. Prin urmare, USR ar trebui să-și îndrepte muniția spre binomul Iohannis-PNL, adică exact ce trebuia să facă Barna în 2019 și nu a făcut, iar acum bocește.

Văd că unii lideri USR se văd deja victorioși în 2024. Să nu se îmbete cu apă rece, zic. Chiar dacă liberalii nu au prezidențiabil în momentul de față, aparatul de partid poate duce candidatul PNL în turul doi, indiferent de nume. Exact cum a făcut PSD cu Viorica Dăncilă. Pe scurt, așa cum PSD a contribuit la victoria lui Iohannis oferindu-i un contracandidat extrem de slab, în 2024 Iohannis ar putea întoarce serviciul către PSD. Poate chiar serviciile.

(J: Preluare de pe Facebook)