* Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Alexandru Ghillis
Situaţia
bizară în care continuă să se
afle o operă de
artă
plastică de
mare valoare, creaţia
unui artist român – de
excepţie pe plan mondial – mă obligă să
revin după trei ani cu unele completări la
un mai vechi articol, pe care l-am făcut
public într-un cunoscut organ de presă de
la acel timp.
În
degringolada frenetică a
anilor ’90, când destui „băieţi deştepţi” s-au îmbogăţit rapid, dând uriaşe „tunuri” în paguba statului român prin
sistemul p.c.r. (adică
pile, cunoştinţe, relaţii), alte persoane influente la vârf, printre care şi câţiva
afacerişti străini,
au cumpărat
şi „exportat” peste hotare, folosindu-se
de acelaşi sistem p.c.r., numeroase opere de artă cu valoare de patrimoniu cultural naţional,
care, conform legislaţiei în vigoare, nu puteau părăsi definitiv teritoriul ţării. În principal, era vorba despre vechi lucrări de artă religioasă (majoritatea fiind icoane pe
lemn sau pe sticlă), achiziţionate de la persoane particulare sau chiar
de la hoţi, care le sustrăgeau
din diferite lăcaşuri
de cult din ţară.
De atunci şi până
acum, s-a iscat prea puţin tam-tam în presă despre marele prejudiciu adus şi
patrimoniului cultural al României!
Ignoranţa autorităţilor comuniste române, aservite Moscovei, a făcut ca în 1957 să se decreteze – cu
contribuţia directa a unor cunoscuţi oameni de artă şi cultură ai timpului, care din proprie iniţiativă s-au lăsat prostituaţi in regimul
comunist – că
renumitele opere ale sculptorului Constantin Brâncuşi, artist de talie mondială aflat la Paris,
reprezintă „arta
decadentă a
capitalismului aflat în putrefacţie”(!!!), artistul fiind oficial interzis în
R.P.R. Pe la mijlocul anilor ’60, Brâncuşi a fost reconsiderat, cu regrete
tardive, iar o infimă
parte din sculptura mică,
rămasă în ţară şi ascunsă în depozite, a fost
expusă în niste muzee
de artă de aici.
Câţiva ani mai târziu, prevalându-se de forţa noii legislaţii privind ocrotirea
patrimoniului cultural naţional, autorităţile au înregistrat obligatoriu operele de artă şi de cultură valoroase, aflate în
proprietate particulară,
unele fiind încadrate în categoria Tezaur , care are un regim special strict.
Astfel, în aceeaşi categorie Tezaur a fost încadrată şi sculptura intitulată Cuminţenia Pământului, confiscată proprietarului ei de
drept până la
schimbarea la faţă
din 1990. Opera brâncuşiană
continuând să
rămână, totuşi, sub acelaşi
regim legislativ, care interzice înstrăinarea sa definitivă şi impune măsuri
de protecţie speciale, ce nu pot fi asigurate integral de către persoane fizice, ci
numai în cadrul unor unităţi
expoziţionale profesioniste. Cum statul
român are drept de preemţiune în a achiziţiona de la urmaşii proprietarului
această statuie,
opţiunea fostului ministru de resort din guvernul Cioloş de a apela la o colectă publică, nu are echivalenţe cu
mobilul vechii colecte publice din sec. XIX pentru construirea Ateneului Român,
un edificiu de cultură
ridicat de stat şi aparţinând statului. Dar, prin colecta publică organizată în anii trecuţi, ar fi existat şi
posibilitatea, puţin probabilă, de a se strânge o sumă incontrolabilă de către
donatori, cu mult peste milioanele de euro solicitate. De aceea, mulţi cetăţeni se întrebau atunci şi se întreabă şi azi de ce nu
se aloca suma de bani necesară tranzacţiei financiare,
din fondul marilor prejudicii băneşti aduse statului (recuperabile dacă s-ar dori cu tot dinadinsul), datorate de către infractorii cu
gulere albe, dovediţi şi condamnaţi la ani de detenţie. Mai importantă pentru ţară este recuperarea
banilor (dacă s-ar
realiza!), decât efectuarea anilor de puşcărie de către mafioţi!
Pană
la urmă, s-a văzut că din donaţii s-a strâns
o sumă total
insuficientă
pentru ca statul să
poată cumpăra statuia la preţul
estimat pe piaţa internaţională de artă,
cerut astfel de către
urmaşii proprietarului. Li s-a promis celor ce, din patriotism, au donat sume
de bani, că le vor
fi înapoiate şi nu cred că
le-au fost returnate tuturor nici până în prezent. Acum, în paralel cu dorinţa nebuloasă de a repatria urgent parte
din rezerva de aur a ţării,
lăsată drept gaj la Londra, în
Banca Marii Britanii, înţelegem că guvernul PSD(ragnea) ar intenţiona şi o nouă rundă de achiziţionare a
deja celebrei statui, care, dat fiind că nu poate fi – conform legii – păstrată în deplină
siguranţă la
domiciliul proprietarului de drept, este expusă în cadrul
Muzeului Băncii Naţionale
a României. Care-i va fi soarta?
Oare, de ce încă se comentează, în necunoştinţă, că
s-a acceptat un preţ mult prea mare pentru lucrarea lui Brâncuşi – unora, acest
renumit artist fiindu-le total de neînţeles – când, iată că mass-media dâmboviţeană anunţa destul de recent vestea că unui tânăr şi talentat pictor român, aflat în plină ascensiune, i s-a cumpărat recent un tablou cu
4.000.000 de euro? Unde? În străinătate,
evident!
