joi, 7 martie 2019


* Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură

Alexandru Ghillis


Situaţia bizară în care continuă să se afle o operă de artă plastică de mare valoare, creaţia unui artist român de excepţie pe plan mondial mă obligă să revin după trei ani cu unele completări la un mai vechi articol, pe care l-am făcut public într-un cunoscut organ de presă de la acel timp.

În degringolada frenetică a anilor ’90, când destui „băieţi deştepţi” s-au îmbogăţit rapid, dând uriaşe „tunuri” în paguba statului român prin sistemul p.c.r. (adică pile, cunoştinţe, relaţii), alte persoane influente la vârf, printre care şi câţiva afacerişti străini, au cumpărat şi  „exportat” peste hotare, folosindu-se de acelaşi sistem p.c.r., numeroase opere de artă cu valoare de patrimoniu cultural naţional, care, conform legislaţiei în vigoare, nu puteau părăsi definitiv teritoriul ţării. În principal, era vorba despre vechi lucrări de artă religioasă (majoritatea fiind icoane pe lemn sau pe sticlă), achiziţionate de la persoane particulare sau chiar de la hoţi, care le sustrăgeau din diferite lăcaşuri de cult din ţară. De atunci şi până acum, s-a iscat prea puţin tam-tam în presă despre marele prejudiciu adus şi patrimoniului cultural al României!  

Ignoranţa autorităţilor comuniste române, aservite Moscovei, a făcut ca în 1957 să se decreteze – cu contribuţia directa a unor cunoscuţi oameni de artă şi cultură ai timpului, care din proprie iniţiativă s-au lăsat prostituaţi in regimul comunist – că renumitele opere ale sculptorului Constantin Brâncuşi, artist de talie mondială aflat la Paris, reprezintă „arta decadentă a capitalismului aflat în putrefacţie”(!!!), artistul fiind oficial interzis în R.P.R. Pe la mijlocul anilor ’60, Brâncuşi a fost reconsiderat, cu regrete tardive, iar o infimă parte din sculptura mică, rămasă în ţară şi ascunsă în depozite, a fost expusă în niste muzee de artă de aici. Câţiva ani mai târziu, prevalându-se de forţa noii legislaţii privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional, autorităţile au înregistrat obligatoriu operele de artă şi de cultură valoroase, aflate în proprietate particulară, unele fiind încadrate în categoria Tezaur , care are un regim special strict.

Astfel, în aceeaşi categorie Tezaur a fost încadrată şi sculptura intitulată Cuminţenia Pământului, confiscată proprietarului ei de drept până la schimbarea la faţă din 1990. Opera brâncuşiană continuând să rămână, totuşi, sub acelaşi regim legislativ, care interzice înstrăinarea sa definitivă şi impune măsuri de protecţie speciale, ce nu pot fi asigurate integral de către persoane fizice, ci numai în cadrul unor unităţi expoziţionale profesioniste.  Cum statul român are drept de preemţiune în a achiziţiona de la urmaşii proprietarului această statuie, opţiunea fostului ministru de resort din guvernul Cioloş de a apela la o colectă publică, nu are echivalenţe cu mobilul vechii colecte publice din sec. XIX pentru construirea Ateneului Român, un edificiu de cultură ridicat de stat şi aparţinând statului. Dar, prin colecta publică organizată în anii trecuţi, ar fi existat şi posibilitatea, puţin probabilă, de a se strânge o sumă incontrolabilă de către donatori, cu mult peste milioanele de euro solicitate. De aceea, mulţi cetăţeni se întrebau atunci şi se întreabă şi azi de ce nu se aloca suma de bani necesară tranzacţiei financiare, din fondul marilor prejudicii băneşti aduse statului (recuperabile dacă s-ar dori cu tot dinadinsul), datorate de către infractorii cu gulere albe, dovediţi şi condamnaţi la ani de detenţie. Mai importantă pentru ţară este recuperarea banilor (dacă s-ar realiza!), decât efectuarea anilor de puşcărie de către mafioţi!

Pană la urmă, s-a văzut că din donaţii s-a strâns o sumă total insuficientă pentru ca statul să poată cumpăra statuia la preţul estimat pe piaţa internaţională de artă, cerut astfel de către urmaşii proprietarului. Li s-a promis celor ce, din patriotism, au donat sume de bani, că le vor fi înapoiate şi nu cred că le-au fost returnate tuturor nici până în prezent. Acum, în paralel cu dorinţa nebuloasă de a repatria urgent parte din rezerva de aur a ţării, lăsată drept gaj la Londra, în Banca Marii Britanii, înţelegem că guvernul PSD(ragnea) ar intenţiona şi o nouă rundă de achiziţionare a deja celebrei statui, care, dat fiind că nu poate fi – conform legii – păstrată în deplină siguranţă la domiciliul proprietarului de drept, este expusă în  cadrul Muzeului Băncii Naţionale a României. Care-i va fi soarta?

Oare, de ce încă se comentează, în necunoştinţă, că s-a acceptat un preţ mult prea mare pentru lucrarea lui Brâncuşi – unora, acest renumit artist fiindu-le total de neînţeles – când, iată că mass-media dâmboviţeană anunţa destul de recent vestea că unui tânăr şi talentat pictor român, aflat în plină ascensiune, i s-a cumpărat recent un tablou cu 4.000.000 de euro? Unde? În străinătate, evident! 

marți, 5 martie 2019


* "Voi lupta până la ultima picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!" (Ion Rațiu)

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



"Voi lupta până la ultima picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!" (Ion Rațiu)
  
Oana-Maria Bogdan

Sunt la Pitesti, pe stradă. Mă sună lumea să-mi spună că arde feisbucul, că vuiește presa, că s-au găsit comuniști, sexo-marxiști și leniniști la PLUS. Respectiv, că subsemnata a comis o impietate totală, un delict de opinie, care a inflamat o mână de domni ce nu-și pot reveni din șoc.
Totul a pornit de la un comentariu al meu din 1 decembrie 2018 la declarația din 1912 a unui șef nigerian de trib, postată de un coleg arhitect:
"Teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște". O expresie cu înțeles similar îi atribuia și Delavrancea lui Ștefan cel Mare.*
Înainte de orice, aș vrea să fie clar că sunt imună la orice formă de bullying online, că nu mă impresionează atitudinile vădit exagerate. Se răstălmăcesc cuvinte și se interpretează cu rea credință. Nu mă sensibilizează deloc aceste practici. Eu cred în misiunea mea și a colegilor mei.
Astfel, vă rog să-mi îngăduiți să revin cu câteva lămuriri la acest comentariu pentru a reașeza lucrurile în matca unei dezbateri de bun-simț.
1. Nu a fost vorba nicio clipă în comentariul meu de confiscarea sau deposedarea forțată de proprietate a oamenilor. Ştim cu toții care sunt sensibilitățile istorice ale românilor și câte suferințe a provocat confiscarea violentă a pământurilor și a bunurilor în anii ’50. Bunicii mei au suferit și ei, ca atâția alți români, din cauza ticăloșiei colectivizării. Mai știm, de asemenea, că suntem societatea cu cel mai mare număr de proprietari de locuințe din Europa (97%). Prin urmare, orice referință la vreun model de expropriere precum cel practicat de staliniști și comuniști este lipsită de temei.
2. Sunt antreprenor, sunt fondatorul unei companii private si știu foarte bine ce înseamnă proprietatea privată în economia de piață. Dar ca arhitectă, am fost mereu interesată de patrimoniul material și imaterial al comunităților umane. Acest interes m-a și adus înspre politică, unde ideea care îmi însuflețește angajamentul este aceea a grijii pentru bunul comun, pentru lucrul public. Am convingerea intimă că societatea românească, traumatizată chiar prin minciuna „proprietății întregului popor” și guvernată haotic de trei decenii încoace, are nevoie să-și redefinească responsabilitatea pentru ceea ce ne este comun: istoria, patrimoniul cultural, orașele, străzile, valorile, viitorul.
3. Ceea ce putem constata cu toții în ultimii 30 de ani este un triumf haotic al individualismului și o teamă de a asuma responsabilități comune pentru lucruri comune. Românii se plâng, pe bună dreptate, că străinii le cumpără terenurile. Dar nu ar fi oare mai bine să gândim împreună modalități de a pune în valoare aceste terenuri în sânul comunităților locale? Păstrând proprietatea privată, desigur, dar dezvoltând responsabilitatea comunitară pe care am pierdut-o și de care avem atâta nevoie.
4. Pe de altă parte, vedem astăzi extinzându-se în jurul nostru diferite forme de renunțare la proprietate și de împărtășire a bunurilor și serviciilor. Acum zece ani plăteam pentru a citi un articol, azi se promovează tot mai mult sursele libere, enciclopediile online, softurile cu acces liber. Airbnb și Uber sunt platforme prin care oamenii își transformă proprietățile în bunuri împărtășite și servicii comune – vorbim de „sharing economy”. Tot mai multe orașe adoptă ideea de transport în comun gratuit, pentru a diminua tocmai poluarea și aglomerația cauzate de circulația mașinilor private. Tot mai mulți oameni preferă să platească pentru servicii de mobilitate, nu pentru un autoturism, pentru lumină, nu pentru un bec, pentru dreptul la locuire, nu pentru o locuință – vorbim de economia circulară.
5. Resursele materiale ale țării și ale planetei, în general, sunt limitate. Dacă ne lansăm într-o competiție înverșunată pentru stăpânirea și exploatarea lor, vom avea de suferit toți și mai ales vor avea de suferit generațiile viitoare. De aceea, cred că e nevoie de multă creativitate politică pentru a imagina, alături de proprietatea exclusivă, forme de guvernanță colaborative, deschise, mai responsabile față de societate și față de planeta Pământ, pe care o „consumăm” cu bună știință. Ce lăsăm moștenire generațiilor viitoare?
6. Ceea ce ne va duce înainte ca societate este încrederea în bunul public (material și imaterial) și nicidecum acumularea individuală de obiecte și pământuri. Noi vrem să propunem o politică prin care să le redăm oamenilor încrederea și convingerea că merită să lucrăm împreună la construirea unei societăți mai bune pentru copiii noștri. Nu palatele pe trei străzi și înconjurate cu ziduri groase ale baronilor locali definesc gradul de dezvoltare a societății, ci felul în care știm împreună să ne gestionăm ceea ce ne aparține tuturor: resurse, pământuri, tradiții și speranțe.
Aș reveni în final la înțelepciunea africană postată de colegul meu arhitect la 1 decembrie 2018: „teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște”. Noi, cei de azi, suntem cei puțini care avem datoria să transmitem mai departe ceea ce am primit ca moștenire. Ceea ce dăm fiecare dintre noi copiilor noștri este o chestiune privată. Dar ceea ce vom ști să lăsăm generațiilor ce vin este o responsabilitate comună și acesta este țelul ultim al politicii, pentru care merită să ne sacrificăm interesele private.
Am însă un regret: practica folosirii în dezbaterea publică a unor suferințe enorme îndurate de cetățenii din România este inadmisibilă. Simt nevoia să le cer eu scuze celor care au suferit în urma terorii comuniste și au fost induși în eroare de interpretările rău intenționate. Nu a fost nicio secundă intenția mea de a lăsa loc de astfel de interpretăei și sunt profund întristată de modul acesta de folosire a unor traume ale societății într-un război politic. Puteți să mă atacați, puteți să mă contraziceți si puteți să mă criticați. Căci trăim încă într-o democraţie. Acea democraţie pentru care oameni precum Ion Raţiu au luptat „până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“. E profund democratic să nu fii de acord cu cineva, dar să utilizezi emoții profunde ale societății doar ca să mânjești pe cineva este inadmisibil.
[preluat din Facebook]


* La 40+

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



La 40+


Robert Nicolae Turcescu


Noi, cei trecuti de 40 de ani, traim spinzurati intre doua lumi. Înca mai citim carti, dar stam si atirnati pe FB in cautarea dialogurilor pierdute. Ne pleca parintii spre Ceruri si prietenii in alte tari. Purtam chimire si ie, dar bintuim si marile mall-uri facind browsing prin magazine de fite. La rastimpuri tragem ingindurati fum din trabucuri in singuratatea mansardelor, dar inghetam iarna pe la usa de intrare in circiumi cu tigara in mina. Am fost de dreapta in anii '90, acum ne bintuie stafia progresismului. Vrem si nu vrem, am pleca si nu ne-am duce.

Ce mai e de facut aici? Citiva dintre noi au bani, dar n-au liniste, cei mai multi dintre noi n-au nici bani, nici liniste. Undeva, intre ce-am sperat ca va fi mijlocul vietii noastre si realitatea anilor din urma, s-a rupt filmul. Ne petrecem zilele in cercuri strimte de prieteni, in spatele usilor inchise, fara prea mare chef sa dam ochi cu lumea de afara. Oricum e o lume pe care n-o mai intelegem: el e ea, ea inca nu s-a hotarit ce vrea sa fie, iar plodul lor inca n-a atins maturitatea virstei la care sa-si afirme public genul si gena.

Ne leganam intre lumi ca niste copii tembeli pe care nu-i ia somnul, visam din ce in ce mai rar si ne potrivim alarma trezirii de zi cu zi cu gindul secret ca miine va fi mai bine. Si nu e. Dar stam asa, spinzurati deasupra hăului, testindu-ne a mia oara limitele si indemnindu-ne din priviri la actiune.

Inca n-avem curajul sa recunoastem ca am obosit. Dar daca ne oprim o clipa din tangaj se simte.

luni, 4 martie 2019


* Nesimtirea lui Dragnea

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Nesimtirea lui Dragnea
                        
Paula Rusu

"Drumurile sunt aglomerate fiindca a crescut economia in ultimii doi ani si circula mai multe camioane cu marfuri!" (dixit Dragnea)
Nesimtitule, sunt aglomerate fiindca nici PSD,. nici celelalte partide care au fost la guvernare nu au construit in 30 de ani decat 300 de km de autostrada. 10 km pe an, ticalosule.
Penalule, sunt aglomerate fiindca nu v-a interesat decat sa cumparati voturi, nu sa construiti infrastructura. Acum 10 ani faceam de la Bucuresti la Tg. Mures 5-6 ore, acum depasesc 8. Atat sa fi explodat economia?
Ticalosule, sunt aglomerate fiindca nu avem alternativa, trenurile sar de pe sine. CFR isi bate joc de calatori, au bagat niste vagoane pt skiuri si biciclete (cineva destept), dar un prost le-a scos. Se circula pe sute de km cu limitare de viteza 30-50 km/h ca sa nu ajunga in rapa. Si ne inghesuim gramada, o tara de ramasi acasa, pe soselele cu doua benzi faucute acum 70-80 de ani.
Hot de fonduri destinate ingrijirii copiiilor, ati taiat de la infrastructura, Brasovul asteapta un aeroport de 30 de ani.
Blestematule, ti-ai insusit Belina, dar pentru transportul pe Dunare n-ai facut nimic nici cand ai manarit insula, nici cand ai fost ministrul dezvoltarii. Porturile de pe malul romanesc sunt o ruina, de ne uitam cu rusine la bulgari.
Intrigantule, singurul "proiect de tara" pe care l-ai promovat a fost razboiul tau personal ca sa scapi de dosarele de hot; un razboi in care ai mocirlit Romania.
Samadau de slugi, n-ai facut nimic pentru portul Constanta, cea mai mare poarta de acces a marfurilor in Romania. Putea fi egalul Rotterdamului, ai fi putut sa-ti propui sa faci coridorul paneuropean construind autostrada Oradea-Constata.
Dar nu, de ce sa faci autostrada in Ardeal unde te urasc din suflet pana si oamenii tai de partid, tu, sultan de mucava, promiti drum expres Pitesti-Targoviste, nu ti-ar fi rusine.
Dragi olteni, care-i votati pe cei din PSD, si pe voi va duce Dragnea la sapa de lemn, ca pe toata Romania.
*Demult nu m-a mai enervat ceva mai rau decat declaratia asta. Am ajuns sa urasc sa fac drumul spre parinti, in Ardeal din cauza aglomeratiei tot mai mari in ultimii 11 ani.

[preluat din Facebook]

vineri, 1 martie 2019


* PSD încă îi mai poate pune piedici Codruței Kovesi

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



PSD încă îi mai poate pune piedici Codruței Kovesi

Sebastian Zachmann

PSD încă îi mai poate pune piedici Codruței Kovesi.

1. Kovesi a ieșit pe primul loc după trei runde de selecție: comisia independentă de experți europeni; Comisia CONT ( control bugetar) și Comisia LIBE (Justiție) din Parlamentul European. În Comisia LIBE, voturile europarlamentarilor PNL au contat decisiv, deci, de data asta, bravo, PNL!
 
2. Kovesi a pierdut doar în COREPER, reuniunea ambasadorilor statelor UE la Bruxelles. COREPER e parte a Consiliului UE. Deși România deține în acest moment președinția Consiliului UE, iar Kovesi e româncă, Guvernul Dăncilă nu doar că nu a făcut lobby pentru propriul cetățean, așa cum ar fi făcut orice stat civilizat, dar a mai pus și bețe-n roate. În COREPER, Luminița Odobescu, ambasadorul României, a primit mandat din partea Guvernului să-i acorde punctaj minim Laurei Codruța Kovesi – nu a fost un vot propriu-zis. Odobescu avea de ales între a executa ordinul de la MAE și a demisiona. Evident, a ales prima variantă.
 
3. Urmează o negociere între Parlamentul European și Consiliiul UE, prezidat de doamna Dăncilă. Numai că negocierile nu vor fi la ce mai înalt nivel. Vor participa, probabil, șefii comisiilor LIBE și CONT (unul e de la socialiști, altul e de la PPE), iar de partea cealaltă va fi, surpriză!, Luminița Odobescu. Iar dacă nu va fi Odobescu, va fi Tudorel Toader. Deci Kovesi ar ajunge din nou la mâna PSD.

4. Mai există o variantă: România să nu participe la negocieri, invocând faptul că deține președinția Consiliului, deci ar fi părtinitoare. E soluția pe care și-o dorește Dăncilă (mă rog, MAE, pentru că Dăncilă nu e în stare să-și dorească ceva). Guvernul României ar pasa astfel cartoful.
 
5. Kovesi are un avantaj după cele două voturi din Parlament, obținute în mod transparent, în urma unei audieri, dar PSD va încerca din răsputeri să schimbe decizia în Consiliu, la fel cum, în COREPER, Guvernul Dăncilă a convins Bulgaria, stat cu guvernare de dreapta, să voteze împotriva lui Kovesi.
 
6. Fără sprijin din partea României, șansele Codruței Kovesi cresc sau scad în funcție de interesul Franței. Dacă guvernul francez va face lobby intens pentru Bohnert, el va fi viitorul procuror european. Dacă Franța țintește o instituție mai înaltă în UE, atunci postul va fi câștigat de Kovesi. Sper ca liderii europeni să realizeze că marele pericol pentru fraudarea fondurilor europene vine din Estul UE, deci Kovesi ar fi nu doar o numire pragmatică, ci și simbolică.

[din Facebook]