Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură

Alexandru Ghillis

Situaţia bizară în care continuă să se afle o operă de artă plastică de mare valoare, creaţia unui artist român – de excepţie pe plan mondial – mă obligă să revin după trei ani cu unele completări la un mai vechi articol, pe care l-am făcut public într-un cunoscut organ de presă de la acel timp.

În degringolada frenetică a anilor ’90, când destui „băieţi deştepţi” s-au îmbogăţit rapid, dând uriaşe „tunuri” în paguba statului român prin sistemul p.c.r. (adică pile, cunoştinţe, relaţii), alte persoane influente la vârf, printre care şi câţiva afacerişti străini, au cumpărat şi  „exportat” peste hotare, folosindu-se de acelaşi sistem p.c.r., numeroase opere de artă cu valoare de patrimoniu cultural naţional, care, conform legislaţiei în vigoare, nu puteau părăsi definitiv teritoriul ţării. În principal, era vorba despre vechi lucrări de artă religioasă (majoritatea fiind icoane pe lemn sau pe sticlă), achiziţionate de la persoane particulare sau chiar de la hoţi, care le sustrăgeau din diferite lăcaşuri de cult din ţară. De atunci şi până acum, s-a iscat prea puţin tam-tam în presă despre marele prejudiciu adus şi patrimoniului cultural al României!  

Ignoranţa autorităţilor comuniste române, aservite Moscovei, a făcut ca în 1957 să se decreteze – cu contribuţia directa a unor cunoscuţi oameni de artă şi cultură ai timpului, care din proprie iniţiativă s-au lăsat prostituaţi in regimul comunist – că renumitele opere ale sculptorului Constantin Brâncuşi, artist de talie mondială aflat la Paris, reprezintă „arta decadentă a capitalismului aflat în putrefacţie”(!!!), artistul fiind oficial interzis în R.P.R. Pe la mijlocul anilor ’60, Brâncuşi a fost reconsiderat, cu regrete tardive, iar o infimă parte din sculptura mică, rămasă în ţară şi ascunsă în depozite, a fost expusă în niste muzee de artă de aici. Câţiva ani mai târziu, prevalându-se de forţa noii legislaţii privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional, autorităţile au înregistrat obligatoriu operele de artă şi de cultură valoroase, aflate în proprietate particulară, unele fiind încadrate în categoria Tezaur , care are un regim special strict.

Astfel, în aceeaşi categorie Tezaur a fost încadrată şi sculptura intitulată Cuminţenia Pământului, confiscată proprietarului ei de drept până la schimbarea la faţă din 1990. Opera brâncuşiană continuând să rămână, totuşi, sub acelaşi regim legislativ, care interzice înstrăinarea sa definitivă şi impune măsuri de protecţie speciale, ce nu pot fi asigurate integral de către persoane fizice, ci numai în cadrul unor unităţi expoziţionale profesioniste.  Cum statul român are drept de preemţiune în a achiziţiona de la urmaşii proprietarului această statuie, opţiunea fostului ministru de resort din guvernul Cioloş de a apela la o colectă publică, nu are echivalenţe cu mobilul vechii colecte publice din sec. XIX pentru construirea Ateneului Român, un edificiu de cultură ridicat de stat şi aparţinând statului. Dar, prin colecta publică organizată în anii trecuţi, ar fi existat şi posibilitatea, puţin probabilă, de a se strânge o sumă incontrolabilă de către donatori, cu mult peste milioanele de euro solicitate. De aceea, mulţi cetăţeni se întrebau atunci şi se întreabă şi azi de ce nu se aloca suma de bani necesară tranzacţiei financiare, din fondul marilor prejudicii băneşti aduse statului (recuperabile dacă s-ar dori cu tot dinadinsul), datorate de către infractorii cu gulere albe, dovediţi şi condamnaţi la ani de detenţie. Mai importantă pentru ţară este recuperarea banilor (dacă s-ar realiza!), decât efectuarea anilor de puşcărie de către mafioţi!

Pană la urmă, s-a văzut că din donaţii s-a strâns o sumă total insuficientă pentru ca statul să poată cumpăra statuia la preţul estimat pe piaţa internaţională de artă, cerut astfel de către urmaşii proprietarului. Li s-a promis celor ce, din patriotism, au donat sume de bani, că le vor fi înapoiate şi nu cred că le-au fost returnate tuturor nici până în prezent. Acum, în paralel cu dorinţa nebuloasă de a repatria urgent parte din rezerva de aur a ţării, lăsată drept gaj la Londra, în Banca Marii Britanii, înţelegem că guvernul PSD(ragnea) ar intenţiona şi o nouă rundă de achiziţionare a deja celebrei statui, care, dat fiind că nu poate fi – conform legii – păstrată în deplină siguranţă la domiciliul proprietarului de drept, este expusă în  cadrul Muzeului Băncii Naţionale a României. Care-i va fi soarta?

Oare, de ce încă se comentează, în necunoştinţă, că s-a acceptat un preţ mult prea mare pentru lucrarea lui Brâncuşi – unora, acest renumit artist fiindu-le total de neînţeles – când, iată că mass-media dâmboviţeană anunţa destul de recent vestea că unui tânăr şi talentat pictor român, aflat în plină ascensiune, i s-a cumpărat recent un tablou cu 4.000.000 de euro? Unde? În străinătate, evident!