* Patriotism? Glumești!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Patriotism? Glumești!

Dan Pavel

Deseori sunt acuzat de lipsă de patriotism. Răspunsul meu este mereu același. Țara asta îți oferă absolut tot ce-ți trebuie, mai puțin un motiv să lupți pentru ea. Avem tot ce ne trebuie și, cu toate astea, alegem mereu să fim niște proști insuportabili. E o alegere conștientă. Credeți că nu știm cum se dă un copil către adopție? Avem proceduri legale stabilite, specialiști și legi bine definite, dar alegem să procedăm cum s-a procedat în cazul fetiței de la Baia de Aramâ. Credeți că procurorul nu știa că are la dispoziție un psiholog și alte metode de a prelua un copil decât cu mascații? Credeți că mascații nu știau ce efect vor avea? Credeți că asistenții maternali nu știau că pot adopta copilul sau cum? Toată lumea a știut exact ce face și a ales chestia asta.

Avem pubele și coșuri de gunoi pe peste tot. Avem sacoșe, portbagaj și spații de depozitare și, cu toate astea, alegem să aruncăm gunoaiele pe jos, în mijlocul naturii. Am transformat țara într-o ghenă. Credeți că nu știm ce trebuie făcut cu gunoiul? Om fi prea săraci ca să mergem cinci metri până la tomberon sau ca să reciclăm corespunzător? Orice prost care dă cu zoaiele de la geam sau își aruncă mucurile de țigară în grădină știe exact ce trebuia făcut, dar a ales să fie insuportabil.

Dacă avem de unde fura și risipi milioane de euro, înseamnă că avem bani de infrastructură, de autostrăzi și de spitale moderne, dar alegem mereu să furăm câte cinci lei de la o populație săracă decât să primim milioane de la o populație bogată. Alegem să trăim în jeg, să ne pișăm pe lângă toaletă și să ne suim cu picioarele pline de noroi pe colac. Așa am hotărât noi că e mai bine, să muncim de șase ori la același perete, să frecăm țiparul câte un an la un proiect păgubos care nu avantajează pe nimeni și să furăm câte un sac de adeziv ca să cadă peretele singur, în alte șase luni. Credeți că nu știm cum trebuie pișat un veceu sau zidit un perete? Credeți că nu știm cum se dotează un spital sau cum trebuie folosită aparatura? Credeți că nu știm cum se asfaltează ca să reziste?

Așa am ales noi să fim niște proști insuportabili care strică tot ce ating, care își rup mașinile de lux pe drumuri comunale neasfaltate de 30 de ani, doar ca să mai fure un rahat de bani. Am ales să nu semnăm lista de medicamente salvatoare pentru că n-am primit șpagă echivalentul unui televizor de căcat. Am întrebat odată un tehnician dacă există sau nu RMN în spitalul respectiv. Mi s-a spus că există și RMN și CT, dar dacă le-ar spune pacienților chestia asta, s-ar înghesui toată lumea și nu este normal să muncești atât. Nu există pacient care vrea să facă CT de pomană. Nimeni nu vrea să fie bolnav, internat în spital. Am ales să ținem oamenii bolnavi pentru că n-avem chef să muncim în plus. Este soluția unor proști insuportabili.

Mă surprinde mesageria mea privată de Facebook. E mereu plină de injurii și de amenințări. Multă lume se plânge că nu poate comenta la articolele mele și că nu dau dreptul la replică sau liberă exprimare. Credeți că oamenii ăștia nu știu că au dreptul la vot, dreptul la liberă exprimare în viața reală sau la dezbatere publică în parlament? Dar au ales să se pișe pe el de vot, să nu participe, să ignore politicieni care îi fură și îi ignoră, ca mai apoi să facă scandal că nu-i bagă în seamă un prost de pe internet. Sunt sclavi înlănțuiți care o sug de la toți ghiolbanii în lumea reală și se plâng că li s-a lezat demnitatea sau libertatea pe pagina mea virtuală. Au ales să fie niște proști insuportabili pentru care nu merită să lupți Patriotism nu înseamnă dragoste, ci sacrificiu. Țara asta are tot ce-i trebuie, bogății, resurse umane și naturale, peisaje de vis și pământ roditor. Dar primul răspuns pe care îl primești de la oricine este <<nu se poate>> sau <<du-te dracului>> pentru că alegem mereu să fim cei mai bogați porci din groapa de gunoi, când am putea fi cei mai săraci oameni din paradis. Patriotism? Glumești!

[Preluare de pe Facebook]

* CITESTE !
N-ai sa uiti TOATA VIATA TA !!!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

CITESTE! N-ai sa uiti TOATA VIATA TA !!!

Ninel Merisoiu

La casa de marcat a supermarketului tânăra casieră îi atrage atenția clientei (o doamnă mult mai în vârstă) că sacoșa de acasă e din plastic și nu e bună pentru mediu. Doamna își cere scuze și zice: “noi nu aveam chestia asta ‘verde’ pe vremuri “.

Tânăra casieră îi raspunde: “Asta e problema noastră azi, că generației voastre nu i-a păsat de mediu, să îl păstreze curat pentru generațiile viitoare”. Doamna îi spune că are dreptate, că generația ei nu a avut chestia asta ‘verde’.

“Pe vremea mea recipientele de lapte, de apă minerală și de bere sau borcanele de iaurt erau din sticlă, se returnau la magazin de unde ajungeau la fabrici pentru spălare, sterilizare și refolosire de multe, multe ori, deci se reciclau cu adevărat.

La aprozar se dădeau pungi de hârtie pe care le refoloseam până se rupeau și le predam împreună cu ziare, reviste, caiete, cartoane… la punctele de colectare, ajungând la fabricile de hârtie scutind de la tăiere mulți copaci. Nu aveam chestia ‘verde’ pe vremuri.

În trecut urcam etajele pe scări pentru ca nu erau decât rar ascensoare și scări rulante în fiecare clădire de birouri ori magazine. Mergeam la cumpărături pe jos, nu cu masini de 300 CP pentru 500 metri dar e adevarat ca nu aveam chestia ‘verde’.

Scutecele copiilor, fiind din bumbac, se spălau și se refoloseau pentru ca nu le aveam pe cele de unică folosință. Ne uscam rufele afară, în soare și vânt pentru că nu aveam uscătoare electrice în casă. Copiii purtau și hainele fraților și surorilor mai mari, nu întotdeauna haine noi-nouțe. Tânăra are dreptate, nu aveam chestia ‘verde’ pe atunci.

Aveam un singur TV ori doar un radio în casă, nu în fiecare camera.
În bucătărie amestecam și frământam cu mâinile pentru că nu aveam mașini electrice să facă totul. Când împachetam ceva fragil foloseam hartie veche și ziare, nu folie de plastic cu bule.

Pe vremuri nu porneam mașini de tăiat iarbă cu benzina ori electrice să ne aranjăm gazonul, ci foloseam mașini manuale, coasa, secera și făceam destulă mișcare ca să nu avem nevoie să mergem la săli de gimnastică pentru a ne urca pe benzi ori pe biciclete alimentate cu electricitate. Cu adevărat, nu aveam chestia ‘verde’ pe atunci.

Când ne era sete beam apă de la o cișmea de pe stradă în loc să folosim pahar de plastic ori sticlă de plastic cu apă îmbuteliată. Ne reumpleam stilourile cu cerneală din călimară în loc să cumpărăm altele noi sau rezerve din plastic. Ne schimbam lama în aparatul de bărbierit în loc să-l aruncăm de fiecare dată cănd se uza lama dar nu aveam chestia ‘verde’.

Oamenii luau tramvaiul și autobuzul iar copiii mergeau pe jos ori pe biciclete la școală în loc să fie duși cu mașina de 45 de mii de euro a familiei dar nu aveam de chestia ‘verde’. Aveam o singură priză în cameră, nu prelungitoare pentru o duzină de aparate electrice și nu aveam nevoie de un smartphone și de GPS cu semnale de la sateliți ca să găsim cel mai apropiat McDonalds.”

Nu e trist să vezi cum se plânge tânăra generație cât de risipitori și poluanți am fost noi doar pentru că nu aveam chestia ‘verde’ pe vremuri?

Vă rog să trimiteți textul de mai sus unei alte persoane egoiste și în vârstă, care are nevoie de o lecție despre păstrarea mediului, lecție primită de la un deștept mai tânăr.

Nu ne place să fim în vârstă, așa că nu ne trebuie mult să ne enervăm, mai ales când observațiile vin de la cineva tatuat și cu multe zorzoane, dar care nu poate da restul fără ajutorul casei de marcat.

[Preluare de pe Facebook]

* Joaca cu destinul Romaniei

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Joaca cu destinul Romaniei

Gelu Stefan Diaconu

Puritanii care vor sa construiasca “omul nou” si conservatorii care vor sa mentina status quo-ul au in maini destinul Romaniei.

Majoritatea liderilor USR-PLUS, a membrilor si a votantilor acestei aliante dispretuiesc PNL, considerandu-i aproape la fel de nocivi ca pe cei din PSD, inclusiv sau mai ales prin prisma faptului ca fac parte din ceea ce ei numesc “vechea garda” a politicii romanesti.
Avand deja un mic (!?) sindrom mesianic, care a nascut in ei un fel de spirit revolutionar ce vrea sa mature tot ce inseamna vechi in politica, ei vor sa construiasca “omul nou” din politica romaneasca. Un "produs" european, usor confuz ideologic, intransigent cu altii dar cam concesiv cu sine, capabil sa produca schimbarea in bine.

Si, chiar daca declarativ nu ar evita construirea de aliante anti-PSD, nu rateaza nicio ocazie in care sa arunce sageti otravite catre cei care reprezinta trecutul.

Intalnim in discursul lor o forma de puritanism ideologic destul de explicit, ceea ce ridica intrebarea legitima: sunt capabili sa suporte pentru binele Romaniei un partener de drum despre care ei cred sincer ca reprezinta “aceeasi mizerie”?

De cealalta parte, PNL, aflat inca in proces de reforma (oricat se lauda ei cu schimbarea la fata), are experienta compromisului. E suficient sa ne amintim de USL si vom intelege ca, de aceasta data, tocmai aceasta experienta aduce garantia faptului ca sunt mai putin predispusi sa arunce in aer o eventuala alianta cu USR-PLUS. Chiar daca si ei nutresc un oarecare dispret fata de cei pe care ii considera niste ong-isti populisi si demagogi care le strica lor ploile.

Ma intreb insa, in cazul lor, daca au capacitatea de a finaliza reforma interna, astfel incat sa reduca decalajul dintre ei si USR-PLUS, acestia din urma fiind totusi mult mai educati in spiritul transparentei, al intolerantei fata de coruptie etc.

Despre celelalte partide din opozitie nu cred ca are rost sa vorbim acum. Vor sa intre la guvernare si vor face tot ce se poate ca sa ramana agatate de putere, odata ajunse acolo. Nu consider ca pericolul starii de conflict care toaca marunt o eventuala guvernare poate veni din partea lor, in cazul in care cele doua mari forte nu reusesc sa adune 51% din voturi.

Asadar, cei doi actori de care depind linistea si buna guvernare a Romaniei in perioada 2020-2024 raman PNL si USR-PLUS.

Credeti ca vom vedea pentru prima data in istoria recenta o alianta care sa puna Romania inaintea propriilor orgolii?

[Preluare de pe Facebook]

* Strategii electorale

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Strategii electorale

Ciprian Mihali

Asemeni alegerilor europarlamentare, nici cele prezidențiale nu vor schimba efectiv echilibrul puterii în România. Adică indiferent cine va fi următorul președinte, PSD-ALDE va continua să aibă nu doar majoritatea parlamentară ci și, prin asta, controlul tuturor instituțiilor statului, de la jandarmerie și justiție până la fisc, educație și sănătate.

Ce înseamnă asta? Că e vital ca următoarea campanie electorală să nu conducă – încă o dată, indiferent cine va fi învingătorul – la o victorie à la Pirus, în care și învingătorii și învinșii să fie distruși de mize simbolice și perfect nefuncționale politic.

Este esențial, în opinia mea, ca strategii partidelor de opoziție să aibă în minte clar cele două obiective majore ale anului 2020: foarte dificilele negocieri la localele într-un singur tur și obținerea majorității parlamentare la alegerile din toamna viitoare. Dacă aceste partide se vor sfâșia în lupta cu o uriașă miză simbolică (dar cu relativ slabă miză de putere) pentru alegerea viitorului președinte, cele câteva luni până la locale nu vor fi suficiente pentru a cicatriza rănile și a coaliza forțele capabile să se opună mașinăriei puterii locale a PSD-ALDE, care domină copleșitor în teritoriu și care are toate șansele să țină încă o dată captive comunitățile locale.

Așadar, oricare vor fi competitorii și finaliștii alegerilor prezidențiale, câmpul politic trebuie să fie frecventabil chiar și de aceia, mai ales de aceia care se vor fi aflat anterior în competiție (și nu în luptă și nici în război). Atât de frecventabil încât să permită calcule reci și alianțe oportuniste între cei care până ieri se contrau în argumente.

Fără o asemenea strategie împărtășită, victoria de la prezidențiale va semăna cu cea de la europarlamentare: categorică, însoțită de muzica victoriei și de confeti, dar inutilă în termenii raporturilor reale de putere din societate și din instituții.

[Preluare de pe Facebook]

* Demența de facebook

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Demența de facebook

Angela Tocilă

Mai demult, în negura istoriei, singura grijă a omenirii era să rămână în viață, zbătându-se între ciumă, crime, inchiziție, războaie, foamete, păduchi, tifos, tetanos, decapitare, gripă, jeg, tortură, putoare, ardere pe rug, frig și mizerie. Acum e deranjată când o faci grasă.

Trăim cele mai bune vremuri din istoria de până acum și, plictisindu-ne, inventăm probleme care nu există. Ca de pildă, să fim mereu ofensați de ceva, să salvăm ceva, orice, în condițiile în care nici pe noi înșine nu ne puteam salva. E un fel de ping-pong cu priorități afective, un fel de visare agresivă colectivă, o transă, ca și cum ne-ar fi răpit extratereștrii și ne-ar fi făcut lobotomii pe bandă. La care au avut din ce tăia, zic.

Omul când vine pe internet, vine agresiv, decis să se lupte în vorbe cu cineva pe care să-l facă praf, să salveze musai ceva, să se indigneze preț de cel puțin cinci linkuri cu animale hăcuite, și în general să și-o frece ca un wanker trist în curs de sălbăticire. Ne sălbăticim, facebook-ul ne sălbăticește și ne rupe de realitate. Suntem labili, agitați, iritați și mereu în căutare de ceva senzațional cu care să facem viralul vieții.

Și mințim. Mințim mult și inutil. Ne complimentăm reciproc chiar când merităm mai puțin, din nevoia de a ne îndatora unii pe alții. Ne lingușim reciproc și ne bucurăm pentru un deget în sus sau pentru o inimioară. Ne cărăm amintirile după noi an după an, silindu-ne să ne vedem decăderea, întristându-ne. Ne plângem unor străini și căutăm alinare în niște litere și emoticoane. Iubim străini, urâm străini. Oameni pe care nu-i vom vedea niciodată, nu-i vom atinge niciodată, dar despre care credem că știm totul, pentru că au scris ei ceva pe facebook.

Până și prieteniile legate pe facebook sunt fragile ca puful păpădiilor sau poate că durează atât cât trebuie într-o lume în care natura a devenit fundal de selfie. Trăim o beatitudine siropoasă în fiecare anotimp, la fiecare sărbătoare, la fiecare aniversare a zilei de naștere sau de nume, la fiecare aniversare din familie. Lumea e live pe facebook, totul se petrece sub ochii noștri, la un click distanță.

Nu e normal ca o companie, o afacere să dețină atâta putere. Nu e normal și nici sănătos nu e. Niciun imperiu n-a mai ținut captivă atâta populație, și n-a avut niciodată forța uriașă de manipulare, așa cum are fb.

Probabil că dacă s-ar opri pentru câteva săptămâni, în maxim șase luni am afla că s-a descoperit o boală nouă: demența de facebook.
Oh, wait...

[Preluare de pe Facebook]

* Conceptul de well being, adica de bunastare, inca nu este materializat in Romania

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Conceptul de well being, adica de bunastare, inca nu este materializat in Romania

Dana Hering

Zilele trecute s-a discutat destul de intens despre conceptul de well being si modelul economic bazat pe cresterea starii de bine. Au sarit toti specialistii pe Oana Bogdan, ba ca suntem prea saraci pentru asemenea fitze, ba ca vorbeste despe avioane cand noi ne taraim cu caruta, ba ca nu comunica bine ce vrea sa spuna. 
De fapt, este vorba despre calitatea vietii iar indicii de masurare ai calitatii vietii nu sunt numai economici. Pe scurt, nu doar banii aduc fericirea. E suficient sa te uiti la exemple de tip Dragnea sau Mazare.

Poate ca va aduceti aminte cand ministrul sanatatii, Sorina Pintea, era siderata: "pai le-am marit salariile, de ce pleaca medicii in continuare?"
Pentru ca spitalele nu au conditii bune pentru pacienti iar daca esti un medic onest, iti pasa. Pentru ca sanatatea romaneasca e infestata de aceeasi dinozauri, doctorate false si imposibilitatea de a progresa profesional. Pentru ca nu doar banii sau ziua de salariu conteaza.

Cum ar fi sa te trezesti duminica dimineata fara sa auzi o bormașină si alte unelte de macinat odihna sau sa te culci seara fara sa-ti urle in cap muzica vecinului?
Cum ar fi sa mergi cu masina/bicicleta/trotineta la munca, fara sa fii blocat in trafic ore in sir sau fara sa-ti pui viata in pericol?
Cum ar fi sa treci prin oras bucurandu-te de vederea cladirilor renovate, sa te plimbi prin parcuri curate, sa-ti vina autobuzul din cinci in cinci minute, cu aer conditionat vara si caldura iarna?
Cum ar fi sa stai seara la terasa cu prietenii fara sa devii tinta tantarilor impotriva carora o administratie incompententa a uitat sa ia masuri?
Cum ar fi sa bei apa de la robinet fara sa-ti fie teama ca in pahar e o cultura de microbi?
Cum ar fi ca imediat cum vine frigul sa ai caldura in apartament si sa nu mai auzi de intreruperi la apa calda?
Cum ar fi sa-ti vezi copiii ca abia asteapta sa mearga la scoala, fiindca scoala a devenit locul lor preferat?

Cum ar fi sa nu vezi la televizor doar stiri "senzationale", scandaluri si breikingniuzuri din cinci in cinci minute?
Cum ar fi sa n-ai nevoie de dosar cu sina, sa nu trebuiasca sa te apleci la ghisee, sa fii tratat cu respect si ajutat de cei carora le platesti taxe?
Cum ar fi sa ai niste politicieni care sa-ti asculte pasurile si sa tina cont de ele cand guverneaza sau fac legi in parlament in loc sa te ignore, sa te considere un fir de praf sau o vaca de muls taxe?

De doi ani se spune ca avem crestere economica si cu toate astea oameni tineri, cu familii si copii, cu case si mici afaceri, emigreaza sau se pregatesc de emigrare.
Poti sa faci bani in Romania, dar tot nu ai autostrazi pe care sa circuli, tot trebuie sa dai spaga pentru serviciile necesare, in continuare claxoanele si sirenele urla in timp ce esti blocat in trafic iar poluarea si stresul te imbolnavesc prematur.

Calitatea vietii este in relatie cu cresterea economica, dar nu depinde doar de bani. Iar pentru confortul si de ce nu, fericirea cetateanului roman, nu am vazut inca programe politice.

[Preluare de pe Facebook. Titlul adaugat ulterior de A.G.]

* Omul care tace când ar trebui să ridice vocea își merită soarta

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

„Omul care tace când ar trebui să ridice vocea își merită soarta”

Angela Tocilă

Partidulețul umflat cu pompa de sute de mii de entuziaști care au sărit cu votul în el, gândindu-se că Albă ca Zăpada a apărut în sfârșit să salveze națiunea, partidulețul fătat de servicii, alimentat cu bani din afară (da, de la Soros, puteți necheza liniștiți, Soros există și aruncă bani pentru a-și îndeplini înainte de a se duce la domnul și stăpânul său în iad, visul dement de a forța Noua Ordine Mondială) se dezumflă fâsâit pentru că nu are răbdare.

 
Berbecii ăștia ciudați din usere s-au trezit dintr-o dată pe cai mari, li s-au urcat cele două victorii la cap, au impresia că de acum pot face orice ca și cum victoria le-ar fi garantată și nimic nu mai poate schimba sau deturna ascensiunea lor. Sper să fie ultimele și mai sper că instinctul care ne anunță pe fiecare în caz de pericol ne va da semnalele potrivite încât să nu participăm activ la propria condamnare la detenție pe viață în lumea pe care ne-o pregătesc niște demenți lipsiți de moralitate, compasiune, inteligență sau rușine.

Nu știu voi, dar eu nu vreau să trăiesc într-o lume promiscuă în care toate deviațiile sunt permise, încurajate și pe cale de a deveni obligatorii, pe când libertățile câștigate cu sânge se pierd una câte una.

Nu vreau să trăiesc într-o lume în care copilul este proprietatea statului iar părintele trebuie să se supună oricărei abominații pe care mintea murdară a omului o poate scorni, riscând prin nesupunere să-și piardă copiii și chiar să meargă la pușcărie.

Nu vreau să trăiesc într-o lume în care se distrug familii și vieți prin operații de schimbare de sex sau eutanasiere la cerere. Nu vreau să trăiesc într-o lume condusă de niște oameni care se substituie zeilor sau se cred mai presus decât ei.

 
Eu nu m-am născut să fiu sclavul obedient al nimănui. Nu m-am născut să aparțin altcuiva decât mie însămi și familiei mele. N-am fost educată să accept promiscuitatea, mizeria fizică și morală, n-am fost educată să accept fără crâcnire ordinele nimănui. Nici voi.

De interdicții sunt sătulă, presupun că la fel ca mulți dintre voi, n-am nevoie de altele suplimentare, atâta vreme cât respect legile firești care au ghidat omenirea prin bezna vremurilor.

 
Nu sunt un robot mânat și adunat printr-un buton al unei telecomenzi și nici n-am să fiu niciodată. M-am născut liberă și liberă am să închid ochii. Nu mai accept dictatura, indiferent cât de frumos ar începe ea, indiferent cât de sclipitor ar fi îmbrăcată ideologia care promite egalitate cu forța, care îmi îngrădește dreptul la libera exprimare și care dorește să mă educe cu bâta.

Sigur, multora dintre voi le e teamă. Unii că pierd bula în care se învârt și iluzia că ar conta cât de cât pentru cel pe care-l urmează. Unii se tem de batjocură, de cuvinte, de etichete. Trăim vremurile unui narcisism în masă și avem impresia că internetul e singurul loc în care contăm, când de fapt e singurul loc în care nu contăm deloc, mai ales dacă nu agreem nebunia colectivă care înghite încet întreaga planetă. Dacă înainte de 89 aveam opțiunea (periculoasă) de a fugi în vest, în curând nu vom mai avea opțiunea de a fugi nicăieri pentru că peste tot unde ne-am duce am fi sclavii vulnerabili ai cuiva.

Cine a scris scenariul filmului Idiocracy a fost un geniu, poate chiar mai mare decât Orwell. Într-acolo ne îndreptăm, spre o lume haotică, proastă, imorală, din care orice am considerat până acum normal lipsește.

Frica ucide mintea iar omenirea e în pragul demenței colective. De teamă... De teama etichetelor, de teama cuvintelor, de teama unor străini care nu-i vor accepta pe facebook, de teama unor minorități inventate care doresc să-și impună modul de viață și fanteziile asupra altora. Omul care tace când ar trebui să ridice vocea își merită soarta. De obicei e acela care se întreabă smiorcăit cu ce-a greșit când îi merge prost... A greșit, greșește și va greși tăcând.

Bună seara!

[Preluat de pe Facebook]