Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Demența de facebook

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Demența de facebook

Angela Tocilă

Mai demult, în negura istoriei, singura grijă a omenirii era să rămână în viață, zbătându-se între ciumă, crime, inchiziție, războaie, foamete, păduchi, tifos, tetanos, decapitare, gripă, jeg, tortură, putoare, ardere pe rug, frig și mizerie. Acum e deranjată când o faci grasă.

Trăim cele mai bune vremuri din istoria de până acum și, plictisindu-ne, inventăm probleme care nu există. Ca de pildă, să fim mereu ofensați de ceva, să salvăm ceva, orice, în condițiile în care nici pe noi înșine nu ne puteam salva. E un fel de ping-pong cu priorități afective, un fel de visare agresivă colectivă, o transă, ca și cum ne-ar fi răpit extratereștrii și ne-ar fi făcut lobotomii pe bandă. La care au avut din ce tăia, zic.

Omul când vine pe internet, vine agresiv, decis să se lupte în vorbe cu cineva pe care să-l facă praf, să salveze musai ceva, să se indigneze preț de cel puțin cinci linkuri cu animale hăcuite, și în general să și-o frece ca un wanker trist în curs de sălbăticire. Ne sălbăticim, facebook-ul ne sălbăticește și ne rupe de realitate. Suntem labili, agitați, iritați și mereu în căutare de ceva senzațional cu care să facem viralul vieții.

Și mințim. Mințim mult și inutil. Ne complimentăm reciproc chiar când merităm mai puțin, din nevoia de a ne îndatora unii pe alții. Ne lingușim reciproc și ne bucurăm pentru un deget în sus sau pentru o inimioară. Ne cărăm amintirile după noi an după an, silindu-ne să ne vedem decăderea, întristându-ne. Ne plângem unor străini și căutăm alinare în niște litere și emoticoane. Iubim străini, urâm străini. Oameni pe care nu-i vom vedea niciodată, nu-i vom atinge niciodată, dar despre care credem că știm totul, pentru că au scris ei ceva pe facebook.

Până și prieteniile legate pe facebook sunt fragile ca puful păpădiilor sau poate că durează atât cât trebuie într-o lume în care natura a devenit fundal de selfie. Trăim o beatitudine siropoasă în fiecare anotimp, la fiecare sărbătoare, la fiecare aniversare a zilei de naștere sau de nume, la fiecare aniversare din familie. Lumea e live pe facebook, totul se petrece sub ochii noștri, la un click distanță.

Nu e normal ca o companie, o afacere să dețină atâta putere. Nu e normal și nici sănătos nu e. Niciun imperiu n-a mai ținut captivă atâta populație, și n-a avut niciodată forța uriașă de manipulare, așa cum are fb.

Probabil că dacă s-ar opri pentru câteva săptămâni, în maxim șase luni am afla că s-a descoperit o boală nouă: demența de facebook.
Oh, wait...

[Preluare de pe Facebook]