* Interpretarea unei radiografii sumare
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Interpretarea unei radiografii sumare
Virgil Ianţu
In ultima perioada am umblat
prin mai multe locuri din tara. Timisoara, Cluj, Sibiu si am avut si cateva
zile petrecute la mare. Am intrat in muzee, am batut strazile, terasele, parcurile, imprejurimile, natura si in
cele din urma, plajele de la noi.
In toata aceasta perioada am facut o radiografie sumara a ceea ce am simtit din interactiunea cu locurile, dar mai mult decat atat, cu oamenii.
Da, am vazut in mai multe cazuri pusti de 17 ani, cu parul gelat si tata bogat, purtand tenisi de 800 de euro si band sampanie care costa cat o Dacie, inconjurati cu obedienta vadita de altii mai putin dotati, dar dispusi sa rada la glume proaste pentru cateva ore de atentie si de bautura gratis. Mai trist este ca am vazut si fete foarte tinere si frumoase care faceau parte din aceeasi categorie de mai sus.
Am vazut si adolescenti care fumeaza narghilea in deschidere, poate o electronica, mai apoi apeland la tigari normale. Am vazut si domnite pentru care rezervele de silicon si botox ale tarii nu vor fi niciodata de ajuns, cum pentru cei ce le insoteau, steroizii se servesc de trei ori pe zi si o data seara.
Am intalnit si servicii slabe, mizerie in natura si lipsa de bun simt. Nevoit fiind de imprejurari, am trait si o experienta, pardon, doua, intr-un superb tren particular intre Constanta – Bucuresti - Constanta care circula fara aer, punct. Nu ma refer doar la aerul conditionat, ci la o simpla ventilatie, aerisire, orice. Ma simteam ca intr-un film in care eram rapit si dus cu forta intr-o baie turceasca in care nu ma asteptau niste sefi ai vreunei bande, ci doi copii, unul cu telefonul dat la maxim pe un joc ce avea o muzica repetitiva comparabila cu picatura chinezeasca si altul care cu castile pe urechi canta tare ceva gen trap romanesc cu injutraturi.
Fata in fata la un metru aveam imaginea a doi tineri ce s-au pupat tot drumul si indelung. Frumos, romantic dealtfel, chiar erau doi baieti draguti.
Acum vine momentul unui DAR...
Pe langa toate aceste experiente greu de dus pentru un om cu educatie, am avut marea bucurie sa intalnesc locuri superbe, orase ingrijite, cu oameni carora le pasa de orasul si comunitatea in care isi petrect viata. Mi-am spus de multe ori, „Uite ca se poate!” Imi zambea fata cu gandul ca sunt in Romania si ma simt ca in Germania, Austria, sau Spania. Chiar si la mare, am avut placuta surpriza sa gasesc locuri decente ca pret si foarte civilizate, servicii bune, oameni educati si bun simt.
Da, din pacate aceste locuri sunt prea putine fata de cat ne-am dori, poate ca proportia bunului simt este mult prea mica in comparatie cu cea a lipsei de respect pentru orice, dar cred ca exista un fond bun de plecare, pe care trebuie sa construim in fiecare zi cu noi si cu ceilalti. Atitudinea noastra in fata lucrurilor care nu ne plac si ne deranjeaza trebuie sa fie ferma. Nu trebuie sa ii acceptam in jurul nostru pe cei ce vorbesc prea tare intr-un spatiu public si trebuie sa le atragem atentia. Nu trebuie sa ii rasplatim cu „bacsis” pe ospatarii care nu au nici cea mai mica bucurie in a te multumi pe tine, client, doar de jena sau de teama ca se prinde de noi vreun blestem. Nu trebuie sa mai urce nimeni, dar absolut nimeni intr-un tren care merge ilegal in acele conditii, doar pentru ca noi avem treaba sa ajungem undeva. Asta e momentul in care trebuie sa ne sacrificam propriul program, propriile interese si sa ne cerem drepturile. Nu am nici de ce sa asist la un film aproape xxx, de doua ore si jumatate, oricum mult prea lung, ci trebuie sa il intrerup cu respect, dar cu fermitate.
Sunt lucruri pe care noi trebuie sa le facem, noi cei cu carte, educati, crescuti in respect si bun simt, chiar daca renuntam la propriile interese de moment.
Eu am gresit in multe randuri rasplatind diletantismul si nepasarea, am ignorat si lipsa bunului simt, gandindu-ma ca voi fi judecat, culmea, tot eu, ca voi crea o atmosfera tensionata sau ca voi lasa o impresie neplacuta. Am gresit, dar asa cum eu ofer respect, am grija sa nu deranjez, imi cer scuze daca o fac, muncesc cu mine sa devin si mai bun pentru mine si pentru ceilalti, asa am nu dreptul ci datoria sa le cer celor din fata mea aceleasi lucruri, care tin de fapt de normalitate, altfel noi vom fi tot mai putini si lumea va fi a lor, nu a noastra.
[Preluat de pe Facebook]
