Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Un rateu in publicitate mascata?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Un rateu in publicitate mascata?

Alexandru Ghillis

Nu mica mi-a fost surpriza intr-una din serile trecute, vazand in coltul bulevardului bucurestean, unde imi am locuinta, un taxi galben in asteptare de clienti si, alaturi –  la mai putin de un metru – pe trotuar, patru trotinete electrice, dintre care trei azvarlite alandala pe jos si doar una ramasa la verticala. Desigur ca fusesera lasate cuminti de o firma, pentru a fi inchiriate de amatori cu ajutorul telefoanelor mobile.

Ma uitam curios la taximetristul care statea impasibil la volanul Loganului sau galben si parca toata atitudinea ilustra statutul sau de invingator asupra dusmanului (trotinetele). Era, cred, un suporter ori unul dintre numerosii taximetristi care au populat recent Piata Victoriei, in fata Guvernului si s-au declarat vocal, cu surle si claxoane, impotriva concurentei (legale!) din partea firmelor de ridesharing si, mai nou, a celor a trotinetelor electrice. Care, vezi Doamne, le iau eventuala clientela si-i aduc pe ei, sarmanii, la “sapa de lemn”!

Nu vreau sa sustin ca omul asta era neaparat autorul barbariei din dreptul masinii sale, dar se folosea evident de ea. Fiindca, de n-ar fi fost asa, ar fi putut sa gaseasca un alt loc de parcare pentru a prelua clienti. Dar nu, el exploata in tacere jalnica imagine creata, probabil in ideea nefericita ca e si asta o forma de publicitate.

Putin mai tarziu, cam peste circa o ora, vedeam din balconul apartamentului scena dezolanta, care era neschimbata. Nici urma de clienti dornici sa ia taxiul. Apoi, nu m-a mai interesat! Era tarziu.