* BOȚII ȘI IDIOȚII UTILI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

Boții și idioții utili

Vasile Dumitriu

Românii trăiesc mai bine sau mai prost de când au aderat la UE?

Imaginați-vă că de mâine s-ar întoarce acasă toți cei 4 milioane de români care muncesc afară, că s-ar retrage toate companiile occidentale de pe piață, că băncile și-ar retrage întreg capitalul și că nu am mai avea acces la fonduri europene!

Puteți să vă imaginați o astfel de situație și care credeți că ar fi consecințele pentru cetățeanul de rând?

Tot mai des, aud expresiile: multinaționalele ne jefuiesc, Occidentul care ne exploatează, masoneria retrogradă, Rothchild, globaliștii americani care ne-au transformat în colonie.

V-ați gândit vreodată că multe dintre aceste narative ar putea fi create în laboratoarele Kremlinului, promovate și întreținute de un sistem de dezinformare bine organizat, susținut cu foarte multe resurse de către mașinăria de propagandă rusească și întreținut de către idioții utili din țară?

Nu mai e un secret pentru nimeni că, prin mașinăria de propagandă imensă formată din site-uri și canale media de dezinformare, hackeri, conturi false, boți și idioți utili, Rusia lui Putin a ajuns în poziția de a altera procese electorale în democrații consolidate, influențând votul cetățenilor americani și englezi și continuă, prin toate canalele și mijloacele, să slăbească și să saboteze democrațiile europene propagând o manipulare la o scară planetară nemaiîntâlnită până acum.

Una dintre retoricile manipulatoare foslosite în zilele noastre este narativul potrivit căruia de la aderarea la #UE și #NATO cetățenii români o duc mai rău decât înainte.

N-o să intru în detalii prea greu de înțeles însă o să vă dau următoarele contraargumente.

De la aderarea țării la clubul euro-atlantic, în România au intrat masiv următoarele 4 tipuri de capital:

- cei peste 4 milioane de români care muncesc în Occident au devenit cel mai mare investitor în România, anual finanțând România cu peste 3 miliarde de euro. Acest lucru, accesul liber la piața de muncă a Uniunii, nu a fost posibil înainte de aderare;

- firmele occidentale, hulitele multinaționale, și-au intensificat prezența pe piața noastră investind zeci de miliarde de euro, aducând tehnologie nouă, oferind produse competitive pe piață și contribuind la schimbarea mentalității și paradigmei de business în multe domenii de activitate;

- băncile occidentale au investit masiv pe piața din România, creditele fiind accesibile tot mai multor persoane fizice și juridice, cu costuri din ce în ce mai mici;

- programul de accesare a fondurilor europene nerambursabile, care a dat posibilitatea multor administrații locale, firme sau guvernului de a investi în programe de dezvoltare, a contribuit substanțial la creșterea nivelului de trai.

Aceste lucruri se pot vedea foarte bine din creșterea consumului, a salariilor, a PIB-ului în România - întreaga analiză - link în comentarii.

Dacă plătim încă prea mult dobândă la bănci, nu avem produsele care se găsesc în supermarketurile din Germania, ne-au plecat muncitorii lăsând un gol pe piața forței de muncă și nu reușim să atragem suficiente fonduri europene, gândiți-vă că adevărații responsabili pentru această stare de fapt suntem noi și guvernanții care ne conduc.

Dacă ar fi să trag o concluzie a analizei de mai sus aș spune pe scurt: mulți idioți utili din România trăiesc mai bine decât merită!

Când vă încărcați sandwich-ul cu unt, salam de Sibiu și cașcaval, amintiți-vă că acum 30 de ani nu aveați bani nici de margarină!

 (J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* ASTA SE ÎNTÂMPLĂ CÂND PARANOIA BATE ISTORIA... *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ASTA SE ÎNTÂMPLĂ CÂND PARANOIA BATE ISTORIA...

Virgil Ștefan Nițulescu

Putin a spus că el crede că rușii și ucrainenii sunt unul și același popor. Cu alte cuvinte, Ucraina ar trebui să dispară ca stat, pentru că nu ar exista o națiune ucraineană.

Nu are rost să întind aici discuția, că doar nu scriu un articol științific despre istoria Ucrainei.

Sigur că Ucraina este o națiune care, abia după ce și-a proclamat independența, în 1991, a început să facă eforturi pentru (re)construirea unei identități naționale. Din acest punct de vedere, ucrainenii sunt în urmă cu aproape 180 de ani, poate, față de români. Nu mai intru în detalii.

Dar, dincolo de orice, am învățat și încerc să predau, la rândul meu, această lecție, că nimeni nu are dreptul să îmi spună care este identitatea mea. Tot așa, nicio națiune nu are dreptul să spună unei alte națiuni care este identitatea ei. Le-am spus, adeseori, de exemplu, prietenilor greci că nu pot ei să decidă cum se numește țara vecină și cum se numesc macedonenii. Am învățat să îi numesc pe romi romi, și nu țigani, pentru că ei își spun așa. Etc.

Și încă ceva: așa cum Putin a contribuit la strângerea rândurilor în NATO, într-un moment de relativă derută (după îndoiala plasată de Trump asupra utilității Tratatului), dar și în UE (țările din grupul de la Vișegrad, de exemplu, s-au reapropiat de nucleul dur al UE), tot așa, Putin contribuie la creșterea gradului de conștientizare a identității naționale ucrainene (las la o parte faptul că limba ucraineană este, în unele privințe, la fel de apropiată de poloneză, cum este de rusă), Ucrainenii vor spune răspicat, de acum înainte, că ceea ce îi face pe ei să fie ucraineni este că sunt diferiți de ruși.

Asta se întâmplă când paranoia bate istoria... 

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)

 

 

* REVANȘA REALITĂȚII *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

REVANȘA REALITĂȚII

Ciprian Mihali

Războiul din Ucraina ne readuce la o realitatea crudă și tragică pe care o credeam depășită.

Credeam depășită epoca unor războaie în Europa și, mai ales, a unor războaie purtate în cele mai convenționale moduri cu putință: tancuri, artilerie, infanterie, aviație, invazie, cucerire teritorială. Pentru mulți dintre cei care și-au imaginat că progresul tehnologic va trimite asemenea războaie convenționale în reportajele despre WWII de pe diferite canale de istorie, acest război este un șoc vizual în primul rând : bombardamente și acțiuni militare ca în 1939-1945, cantități incredibile de metal brut, coloane nesfârșite de blindate, mașini, tunuri, incendii și explozii. Ca în 1916 sau 1944, războiul înseamnă în primul rând asta: mobilizarea unor cantități nelimitate de forță brută, forță a metalului, a pământului, a corpului uman prins între ele, cu mușchii și cu sângele lui, cu lacrimile și cu sudoarea lui.

Războiul a fost mereu un factor de progres tehnologic, dar a fost, în același timp, și un mod de a mobiliza resursele materiale în vederea distrugerii lor masive, a topirii metalului, a explodării betonului, a pulverizării sticlei, a arderii a tot ceea ce se lasă prins în combustie.

Prin război, lumea cea mai materială își ia periodic revanșa asupra celorlalte lumi, iată, azi, chiar asupra lumii digitale, chiar dacă provizoriu, întorcându-ne la epocile “clasice”.

Acest război mai dovedește că, în ciuda tuturor globalizărilor și rețelelor planetare, miza unui conflict de acest fel rămâne teritoriul, spațiul geografic și geopolitic. Cucerirea metru cu metru, sat cu sat, oraș cu oraș rămâne paradigma războiului clasic; asediul privilegiat este cel de tip “medieval”, al fortăreței, tactica privilegiată cea a epuizării adversarului prin privarea de resurse vitale.

În sfârșit, dacă mai era nevoie să fie dovedit, acest război (și nu numai el, ci și cele din alte regiuni ale lumii – dar mai ales acesta, pentru că are loc în Europa, chiar dacă la marginea ei oarecum, dar încă în Europa) dovedește că barbaria nu încetează să se cuibărească și să crească în interstițiile lumii celei mai avansate tehnologic și, așa cum se presupune pe sine, cea mai avansată moral.

Desigur, rămâne absolut admirabilă, de prețuit și de cultivat solidaritatea europeană, care avea nevoie să se reconfirme, dar chiar în marginea ei, iată, barbaria criminală este încă posibilă și, din păcate, va rămâne pentru o vreme încă posibilă.

Aș spune că, decât să vorbim despre un regres al lumii moderne, mai degrabă să descriem un progres mai lent decât cel pe care ni l-am dorit, dacă nu chiar o stagnare în multe privințe.

În sfârșit, nu e poate deloc lipsit de importanță că toate acestea au fost provocate de o țară, de un model politic, care a simulat în diferite feluri modernizarea. Dorind să țină ritmul cu restul lumii, Rusia și-a fraudat propria-i modernizare, așa cum și-a dopat în atâtea rânduri sportivii ca să pară cei mai buni din lume. Această rețetă funcționează o vreme, dar apoi realitatea își ia revanșa. Iar această revanșă se calculează azi în mii, poate zeci de mii de morți.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* RUSIA (a se citi PUTIN) FACE CE ȘTIE MAI BINE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ACUM RUSIA (a se citi PUTIN) FACE CE ȘTIE MAI BINE

Tudor Chirilă

Anna Politkovskaia a fost omorâtă în fața scării blocului ei de ziua lui Vladimir Putin. Coincidență? Foarte posibil. Doar că Anna Politkovskaia a scris o carte care se numește "Rusia lui Putin" și pe care ar trebui s-o citească toți cei care vor să înțeleagă cum funcționează filosofia acestui dictator care pozează în țar. O Rusie a oligarhilor, o Rusie care aprinde și întreține conflicte interetnice în fostele republici sovietice și care joacă mereu cartea amenințării occidentale ca să stimuleze filonul patriotic al cetățenilor ei și în același timp să le deturneze atenția de la adevăratele lor probleme și ale "patriei" confiscate de Putin și o șleahtă de oligarhi. O frică mai mare o șterge pe una mai mică, nu-i așa?

Apoi mai trebuie citită, că tot a fost ziua lecturii, Svetlana Alekseevici cu ale sale “Vremuri second hand” o carte premiată cu Nobel, radiografie dureroasă a destinelor individuale în raport cu destrămarea Uniunii Sovietice, epoca Elțîn sau lovitura de stat eșuată de la începutul anilor '90 care ar fi trebuit să readucă comunismul la putere și, implicit, să refacă URSS, nostalgia războiului care a transformat Rusia în "salvatorul Europei". O carte documentar care acordă în mod egal cuvântul nostalgicilor și revoltaților.

Pentru cei care adoră să se lase pradă manipulării digitale practicate de ruși nu strică de loc să încerce memoriile doamnei Annie Bentoiu, “Timpul ce ni s-a dat" o carte care, după părerea mea, ar trebui predată în licee, o frescă a societății românești acoperind de la perioada interbelică până la anii în care s-a instaurat dictatura comunistă a lui Ceaușescu, trecând prin perioada sovietizării României. E o carte a cărei amintire încă îmi dă fiori și asta pentru că o minte lucidă și liberă va reuși să găsească bucurie în cele mai dezumanizante timpuri.

Există și alternativa Aniței Nandriș Cudla cu ale ei "Amintiri din viață" cartea unei țărănci bucovinene deportată în Siberia lui Stalin împreună cu cei trei copii ai ei, deposedată de tot ce reușise să agonisească până atunci.

Ar mai fi de citit "Imago" a Liudmilei Ulițkaia o carte imensă din care îți poți face idee ce au însemnat Stalin și Hrusciov și cum au fost distruse viețile sutelor de mii de oameni peste care s-a construit viitorul luminos al comunismului. Cartea asta mai propune o dilemă îngrozitoare: cum poți să răspunzi nevoilor tale morale când ele intră în coliziune frontală cu instinctul de supraviețuire? Ca o paranteză, este interesant cum propaganda rusească în România omite cu bună știință o literatură rusă care a expus ororile sovietizării Rusiei, reprimarea culacilor sau prigonirea chiaburilor și construcția noii revoluții culturale care trebuia să servească musai ideile socialismului triumfător.

Într-o notă mai amuzantă - nu m-am surprins demult râzând în asemenea hal - dar în aceeași măsură dramatică, grotescă și absurdă este "Generation P" a lui Victor Pelevin o carte despre vremurile nebune (la propriu) post URSS, când a început să se formeze noua teorie economică care a născut și primii ei pui: oligarhii ruși. Recomand și "Mitraliera de lut" de la același autor.

De la Evgheni Vodolazkin, citind "Soloviov și Larionov", poți înțelege mai bine războiul civil și diferențele dintre armata roșie și cea albă. Victor Erofeev cu "Enciclopedia sufletului rus" și "Stalin cel bun" sapă adânc în ADN-ul unui popor pe care nu suntem în stare să-l înțelegem și tindem să-l demonizăm din superficialitate.

De dată mai recentă, aș paria pe cartea formidabilă a Guzelei Iahina, "Zuleima deschide ochii". Dușmanii poporului, culacii și chiaburii sunt aici personajul colectiv care susține povestea de dragoste între un comandant de lagăr și o țărancă tătăroaică deportată, prea mică, aparent, ca să înțeleagă mișcarea în al cărei vârtej a căzut. Adevărată literatură de gulag. O țară care a dus la rang de artă reeducarea individului în spiritul noii ordini socialiste chiar dacă asta înseamnă că milioane de oameni nu au apucat să trăiască în lumea pregătită pentru ei. Nici nu se dorea asta.

Zilele astea Rusia (a se citi Putin) face ce știe mai bine, din păcate. Dezinformează, manipulează și încearcă să impună o agendă expansionistă. O țară în care sunt regiuni de zeci de ori mai întinse și mai sărace decât România, în care puterea e concentrată în mâinile unei clase privilegiate (vedem și la noi treaba asta de treizeci de ani și nu pare să fie prea bine) încearcă să ne explice cum Europa și America sunt de fapt dușmanii noștri.

Cum Europa, de la care am primit miliarde (mai mult decât am contribuit), ne vrea răul. De aia e important să nu uităm ce a însemnat Rusia de-a lungul timpului și în particular ce a însemnat ea pentru România. Mogulilor români cu televiziunile lor de "știri" le-a surâs întotdeauna modelul rusesc, ăla care face afaceri cu banii oamenilor cinstiți (taxe) pe care îi deturnează către buzunarele lor așa cum cred ei de cuviință.

Rusia lui Putin e un model perfect pentru moștenitorii partidului comunist român și ai poliției politice care s-a numit simplu: securitate. Securiștii strigă "securiștii" în țara noastră, perdeaua de fum e întreținută permanent și, slavă Domnului, media clasică și cea digitală își fac treaba. În fața acestui asalt și cu un posibil război în Ucraina care ar aduce România (mult) mai aproape de influența rusească, nu ne rămâne decât lectura. Iar dacă vreți să începeți cu doar câteva pagini, citiți "Mantaua" lui Gogol cu al ei Akaki Akakievici Bașmacikin și veți înțelege momentul în care ne tot aflăm. Că adevărul este că țarul rus nu a dispărut niciodată cu adevărat din sufletul conducătorului sovietic. Sigur, există contra lectură, există variante, dar astea sunt recomandările mele, cele care m-au ajutat pe mine să-mi formez o idee despre lumea din jurul meu. E doar o recomandare, nu un îndemn.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)

 

 

* DESTEAPTA-TE ROMANE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DESTEAPTA-TE ROMANE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!

Oreste Teodorescu

Blestemul unei natiuni imbolnavite de tradare sau de ce Romaniei i-a mers atat de prost in ultimul secol.

“Tradarea niciodata nu-nfloreste desi e un spin. De ce oare? De-ar inflori n-ai mai putea sa-i spui tradare” – John Harington

La 100 de ani de la faurirea statului unitar modern, noi romanii nu am reusit sa facem saltul istoric de la a supravietui la a vietui. De fapt, noi nu traim deplin, ci ne chinuim din rasputeri sa razbatem prin labirintul propriilor neputinte, lasitatii si lipsei de proiect colectiv.

Blestemati de o geografie complicata si o istorie tumultoasa, noi, poporul care-si divinizeaza conducatorii, apoi ii omoara aruncandu-i in gropi comune ascunse, nu am avut niciodata timp suficient sa intelegem nici care este sensul neamului nostru pe drumul colectiv al mantuirii, nici cum sa ne faurim un destin colectiv prosper si luminos, alaturi de vecini si prieteni.

Ne-am alterat constiintele preferand in cele din urma sa ne urmarim obsesiv propriul bine, neglijind binele comun si pentru a reusi asta, am recurs la cea mai paguboasa si mistuitoare decizie: tradarea!

Tradarea ne defineste asadar caracterul si ne etaleaza cele mai oribile vicii comportamentale. Traim din ce in ce mai multi dintre noi, in afara lui Dumnezeu, fara valori spirituale imuabile, fara convingeri si solutii, fara respect fata de lege si mai ales fata de semeni. Egoisti si materialisti, insensibili la suferinta celuilalt ne-am facut o profesiune de credinta din dictonul: „sa moara si capra vecinului!”.

Toata politica noastra postdecembrista a devenit o enciclopedie a tradarii! Binele Patriei se naste din loialitate si spirit de sacrificiu, insa noua ne merge din ce in ce mai prost, tocmai pentru ca cei care ne conduc nu au pic de constiinta, practicand frecvent tradarea calificata prin aplicarea diferitelor moduri de operare imorala in interese meschine de partid, de grup sau personal.

In loc sa ne hranim cu nectarul viu al celor trei gratii divine, noi am optat ca natiune sa experimentam otrava tradarii, a incompetentei si imoralitatii si, de aceea, politicienii romani, pentru a fi alesi, promit si cauta sa convinga electoratul, prin viclenie, siretenie si mecanisme demagogice, nu prin proiecte si planuri sustenabile.

In acest context este clar ca majoritatea POLITRUCILOR care acorda TRADARII rang de virtute nu mai pot dovedi DEMNITATE deoarece, sunt lipsiti de acele valori umane, precum: cinstea, meritele morale si mai ales de instictul politic suprem de a pretui omul si de a conduce destinele umane.

In Romania, niciodata nu se poate clarifica situatia despre cine a tradat primul, pentru ca frustrati de pierderea suferita, cei care se simt sacrificati, se arata a fi tot politicienii stapaniti de ura si egoism, plini de sine si incapabili de a-si recunoaste propriile tradari. Astfel ei devin victime artificiale si razbunatori crunti in numele unei moralitati lipsite de orice constiinta a tradarilor pe care le-au facut.

Calea TRADARII NATIONALE totdeauna a fost croita de si prin politica.

Poate daca am studia cu atentie strategiile prin care sunt cucerite popoarele, am intelege cum sa ne aparam eficient, si de aceea va propun sa reflectati asupra celor postulate cu 2500 de ani in urma de marele strateg chinez, Sun Tzu:

1. Discreditati tot ceea ce merge bine in tara inamicului;

Implicati reprezentantii claselor conducatoare ai tarii inamice in afaceri dubioase.

2. Distrugeti-le reputatia si, la momentul potrivit, supuneti-i dispretului propriilor concetateni;

3. Utilizati creaturile cele mai ticaloase si mai abjecte;

4. Raspanditi discordia si conflictele intre cetatenii țarilor ostile. Intaratati-i pe tineri contra batranilor;

Ridiculizati traditiile adversarilor. Discreditati-le luminatorii de constiinta;

5. Induceti in eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare si neglijenta, apoi avansati cu repeziciune;

6. Perturbati, prin orice mijloace, intendenta, aprovizionarea si functionarea armatei inamicului;

Slabiti vointa luptatorilor inamici prin cantece si melodii senzuale;

7. Dati inamicului fete si baieti tineri pentru a-i lua mintile, dar si jad si matase pentru a-i zgandari ambitiile;

8. Fiti generosi in promisiuni si recompense pentru informatii;

9. Infiltrati-va peste tot spionii. Bazati-va pe tradatorii care se gasesc in randurile inamice;

10. Faceti-l pe adversar sa creada ca mai exista o posibilitate de a se salva. Apoi, LOVITI ! Scopul vostru trebuie sa fie preluarea intacta a tot ceea ce se afla pe pamant.

In acest fel trupele va vor ramane odihnite, iar victoria va fi totala.

Dupa toate cele scrise, mai am un singur indemn: DESTEAPTA-TE ROMANE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)

 

 

* UN PARTID DE VIITOR AL TINERILOR CONȘTIENȚI ȘI EDUCAȚI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

UN PARTID DE VIITOR AL TINERILOR CONȘTIENȚI ȘI EDUCAȚI

Alexandru Ghillis

În ultima vreme, poate din cauza parcursului vieții tot mai scump și mai greu de dus, crește aparent dubios și numărul vocilor unor cetățeni care deplâng nostalgici – după părerea lor – pierderea bunăstării și a locului României și românilor pe plan european, câștigate, chipurile, în perioada ”Epocii de Aur” ceaușiste. Mai mult ca sigur că este vorba de o serie de persoane ceva mai în vârstă, care s-au bucurat probabil – inițial umile fiind – de beneficii importante în Epocă, ca urmare a atingerii ”peste noapte” a unor poziții sociale superioare pregătirii lor, mai cu seamă în aparatul politico-administrativ și de securitate al timpului și de care nu se mai bucură astăzi, dacă, măcar, nici nu ”pupă” vreo pensie specială, cum au mulți alți ”foști”.

Dar rătăcesc în astfel de comentarii pe Facebook și scâncete ale unor tineri naivi, care repetă inconștienți ce au reținut din povestirile bunicilor sau părinților decăzuți din privilegiile deținute odinioară, ori alții, de-a dreptul rău inteționați, mânați de teribilisme ale găștilor de cartier sau de stadion spre extremism politic de dreapta sau stânga.

Însă se poate remarca faptul că o bună parte a membrilor generațiilor post ’89 se arată mai puțin preocupată de trecutul întunecat și-și îndreaptă atenția, cum e și normal, spre viitorul – cam incert, totuși – pe care îl au în față și pe care trebuie să-l construiască cu multă grijă.

Actualmente, pe lângă coaliția de la guvernare, care șchioapătă, dar își trage răsuflarea mai departe într-o doctrină alambicată și puțin credibilă, rămâne doar un singur partid cu adevărat de opoziție care, dacă se va reforma complet, cu o doctrină politică solidă și va colinda toată țara până la următorul scrutin electoral parlamentar, expunându-și pe larg intențiile sale constructive, va putea avea câștigul scontat. Acest partid de viitor, al tinerilor conștienți și educați, este USR.

 

[Trebuie să precizez că sunt și rămân un simplu outsider, nefiind înregimentat politic]