Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Ceaiul de altadata, clubul de azi

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Ceaiul de altădată, clubul de azi

Alexandru Ghillis

     De ce se numea ceai, habar nu aveam şi nici acum nu am. Era, până în numita Revoluţie, una dintre puţinele modalităţi de socializare – să zicem -  independente între prieteni sau colegi, la domiciliile unora dintre ei, cărora „babacii” le erau plecaţi de acasă, la rugăminte sau din proprie iniţiativă. Nu aveam nevoie de niciun fel de aprobări şi nici nu s-a întâmplat vreodată să-şi piardă viaţa vreunul dintre petrecăreţi. Cel mult, veneau vecinii extenuaţi să ne ceară să punem muzica mai încet şi, eventual, să nu mai ţipăm atât! Azi, o bună parte dintre noi am ajuns „babaci”. Făcuţi să suferim cumplit când, din cauza rechinilor care trişează făcând cărţile în politica şi administraţia spaţiului mioritic, ne pierdem fructele iubirilor noastre, copiii care, acum, se distrează în cluburi aparent pline de viaţă, dar nesigure pentru integritatea lor fizică.

     Fiindcă e necesar să ne mai descreţim frunţile, mi-am adus aminte de un ceai din ajunul Crăciunului, pe la începutul deceniului 7 al secolului trecut (oh, Doamne!), când un mic grup de colegi de facultate, ne-am permis (!!!) - după mai multe pahare – să ne distrăm copios, dactilografind o petiţie către directorul Operei Române din Bucureşti, ca fiind din partea unui grup de oameni ai muncii care călătoresc cu mijloacele de transport în comun ale ITB-ului (actuala RATB), chipurile deranjaţi de vulgaritatea colindătorilor de ocazie din tramvaie si autobuze. Interpelarea noastră venea chiar şi cu sugestii pentru îmbunătăţirea actelor artistice ambulante. Citez: << (...) Oare cântăreţii „noştrii” de operă renumiţi pe plan internaţional s-ar simti înjosiţi să coboare (să urce) în mijlocul nostru, al călătorilor obişnuiţi? Noi nu avem dreptul la un pic de frumos? Vom fi siliţi la nesfârşit să aruncăm bani munciţi în gura lacomă a prostului gust? De ce? (...) Oare Teatrul de Operă nu poate forma mici grupuri, superior organizate, compuse din cântăreţii nostri de frunte? Tov. Ludovic Spiess, renumit (...), nu s-ar simţi onorat să se integreze printre oameni ai muncii în timpul transportului şi să propage muzică aleasă sub formă de mici arii cu subiect tradiţional explicativ? Oare tov. bas David Ohanesian nu s-ar simţi înălţat de aprobarea tacită ce o va citi în privirile celor care în drum spre locul de muncă sau de odihnă sau oricare alt loc vor avea astfel ocazia unei tangenţe cu frumosul atestat? Semnat, un grup de călători. P.S. Poate că ar fi bine, în strânsă colaborare cu conducerea ITB care va comunica orele mai puţin aglomerate, să trimiteţi alături de renumiţii soli ai artei noastre vocal-instrumentative şi grupuri restrânse de stele ale baletului nostru, atât clasic cât şi modern, care vor înfătişa în spaţiul platformei, mici perle ale tradiţionalului nostru popular (...) >>.

     În zilele pline de tragism ale nenorocirii petrecute la clubul Colectiv, am constatat cu toţii forţa internetului, a reţelelor de socializare, mai cu seamă aceea a Facebook-ului, care au mobilizat în stradă zeci de mii de cetăţeni, în majoritate tineri, care, sătui de mişmaşurile transpartinice ale actualei clase politice, au determinat spectaculos căderea guvernului Ponta, vrand să clădească - în ciuda manipulărilor - adevărata democraţie în România. Au reuşit oare să elimine obstacolele?