Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Fascismul

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Fascismul

Ciprian Mihali

Câțiva dintre prietenii mei, unii apropiați, au apreciat rostirea acelei jurnaliste care consideră că, alături de corupția vechii clase politice, a doua mare problemă a țării este fascismul rezistenților, oameni lipsiți de suflet și prin venele cărora nu curge umanitatea, suspectați că sunt gata să te nimicească pentru idealurile lor. Extremiști, aceștia nu cunosc nici rațiunea, nici sensibilitatea, nici etica. Sunt doar niște păpușari diabolici ai lui Mihai Şora, iată, vechile și noile obsesii revin.

Ca să nu mai fiu suspectat de moralism și de indignare ca la una dintre postările anterioare, ca să nu spună câinii de pază ai internetului că incit la ceva și că sunt eu însumi în felul acesta un fascist, voi spune doar atât:

- Dacă te pretinzi jurnalist, eviți etichetele și „-ismele”. Folosirea lor e primul semn că ai renunțat tu însuți/însăți la deontologia profesiei tale, pentru a fi orice altceva decât jurnalist. Doar că cele două postùri nu se mai deosebesc, mai ales cu un prefix negativ în față;

- „Fascismul” e un termen cu un pasiv înnegurat. Perioada lui de glorie se situează în anii 50, când sub această acuzație mulți oameni au fost condamnați la ani grei de temniță. Azi, unii dintre contemporanii noștri, care folosesc la fel de ușor eticheta de fascism, pot spune despre Iuliu Maniu, înfăptuitorul Marii Uniri de la 1918, că și-a meritat soarta, adică a meritat să fie ucis în închisoare și aruncat la groapa comună. Un fascist vândut.

- Folosind acest termen, autoarea nu poate să-i ignore semnificațiile, știe foarte bine – în bunu-i obicei – că în loc să construiască punți, trezește din nou monștrii cei mai urâți ai trecutului nostru și ai dezbinărilor noastre. Știe prea bine că „fascist” nu este doar un termen descriptiv, ci unul normativ: în mentalul nostru colectiv, „fascistul” trebuie făcut să dispară, cu orice preț și în orice mod posibil.

- Introducerea unui asemenea termen în discursul public este contrară apelului (fals) la rațiune și echilibru; ea participă mai degrabă la alimentarea retoricii urii și a radicalizării violente.

- Cei pe care „jurnalista” îi consideră „fasciști” sunt cei care, printre puținii din această țară, au făcut ca România să nu se prăbușească de tot în ultimii doi ani. Au făcut-o așa cum au știut, au învățat să reziste în timp ce rezistau, au fost eroici, dar au fost și patetici, au fost demni de admirație, dar și caraghioși, au cântat, dar au și înjurat. Nu i-a învățat nimeni cum se face să reziste câțiva oameni în numele tuturor; nu au știut cum să-i trezească în alt fel din letargie pe toți cei cărora stând în casă, nu le pasă. Şi atunci au fost zgomotoși și lipsiți de echilibru. Faceți liniște, „fasciștilor”.

- A spune despre ei că sunt lipsiți de suflet s-ar putea să fie adevărat: după ce au înghețat zile și nopți în Piața Victoriei, după ce s-au topit în canicula din piață, după ce au inhalat gaze și au încasat bastoane de la jandarmi, probabil că și-au pierdut sufletul și umanitatea.

Dar chiar și așa, nu s-au transformat în monștri, nu au fost violenți niciodată și nu au nimicit pe nimeni, în ciuda aproape dorinței autoarei de a-i considera niște brute cu ochii injectați. Cum-necum, e așa, dar invers: mai degrabă asupra lor apasă pericolul de a fi nimiciți. Pentru că sunt, așa cum bine spun și liderii Partidului, nu-i așa, niște „fasciști”, care trebuie reduși la tăcere.

Stranii și cu siguranță nedorite similitudini. Cu toate acestea similitudini.

Dar dacă excludem corupția vechii clase politice și „fascismul rezistenților” ce mai rămâne? După ce am aflat că adunarea din Piața Victoriei pentru susținerea Europei a fost de fapt organizată de fasciști, ce mai avem de făcut? Da, să căutăm oamenii de bun-simț, ni se șoptește în cască. Printre cei plecați de tot din țară sau printre cei care refuză să iasă din casă pentru că nu le pasă? Nu mai bine rămân tot aceiași?

[Preluat de pe Facebook]