Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* ”Pașnic sau coercitiv”

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

”Pașnic sau coercitiv”

Angela Tocilă

M-am abținut până acum să comentez altfel decât superficial evenimentele și manifestările din campania electorală. Personal, pentru mine ar fi mai bine să-mi țin gura și de acum încolo; una, pentru că am de lucru la noua carte, și a doua pentru că am deja destui dușmani și n-ar fi cazul să-mi fac alții noi. Însă, mă știți, eu sunt ca papagalul care merge seară de seară la birt și înjură cerând un whiskey iar barmanul îl amenință că-l jumulește de pene dacă mai vorbește urât. Tentația fiind mai puternică decât voința papagalului, acesta răbufnește: Bag pla-n pene!

Toată presa a bagatelizat Declarația de la Sibiu susținând că este ca apa sfințită, ”să fie bine ca să nu fie rău” - am încheiat citatul, prefăcându-se că nu observă un cuvânt... Acel cuvânt este ”coercitiv” și nu dau definiția pentru simplul motiv că dacă citiți aceste rânduri înseamnă că aveți și voi acces la dex. 

Fraza completă sună așa: ”Ne vom proteja cetăţenii şi le vom oferi siguranţă investind în puterea paşnică şi în puterea coercitivă şi colaborând cu partenerii noştri internaţionali.”

În timp ce noi ne scuipăm și ne umilim unii pe alții prin piețe cu o înverșunare pe care n-am mai văzut-o de la mineriade încoace, doar ca să ne impunem unii altora simpatiile politice într-o campanie electorală aproape fără miză reală pentru niciunii dintre noi, crezând că politica s-a făcut vreodată sentimental, având ca principală motivație bunăstarea populară, în timp ce ne credem atât de deștepți privind prin ochelarii de cal doar drept înainte spre ceea ce considerăm a fi progres și civilizație, iată cam pe unde se situează România în contextul internațional, cu precădere est-european... Ca de obicei, în mijlocul drumului; izolați de vecinii din imediata proximitate, cu o Rusie agresivă în creștet și o Turcie și mai agresivă în coasta dreaptă, dincolo de baltă. Nu mai insist aici pentru că unii dintre voi au mai făcut geografie la școală și-și pot închipui o insulă în mijlocul oceanului, ca să mă exprim cât mai grafic cu putință.

Noi nu avem candidați de dreapta, avem doar candidați de stânga și, cel mult, candidați de centru stânga. Pe aproape toți i-am văzut pupând mâna călăului la Sibiu, și știți foarte bine că poartă fustă. Avem un președinte situat într-un turn de fildeș de unde împarte populația în funcție de ordinele primite de la UE iar asta n-ar fi grav pentru că noi am aderat la UE și avem obligații față de aceasta. Grav este că nimeni, absolut nimeni nu slujește și interesul național iar campionul nepăsării și înfumurării, a distanțării față de plebea care l-a ales, este președintele ales.

Revin la termenul ”coercitiv”, care pe românește înseamnă a forța, a obliga, desigur, pus pe planul al doilea după ”pașnic”. Într-o Europă care alege să-și pună cetățenii nativi pe locul al doilea în favoarea populațiilor străine aduse în mod organizat în scopul înlocuirii celei dintâi, cuvântul ”coercitiv” sună destul de prost pentru europeni, mai cu seamă pentru cei care simt deja pe pielea lor cum e să plătească taxe unui stat care nu doar că nu-i protejează ci îi pedepsește pentru îndrăzneala de a rezista la această agresiune.

Știu, e lung acest text, dar faceți un efort, poate vedeți unde se situează Germania, de exemplu, care face bine-merci afaceri de miliarde cu Rusia, Franța a cărui președinte nu e capabil să gestioneze mișcările sociale care au loc de aproape jumătate de an în țara sa, dar crede că ar putea gestiona o forță militară europeană care, inclusiv ca idee subminează NATO și implicit, USA.

Și dacă tot mai credem că cineva ne vrea binele, să ne gândim că aceeași poziție am avut-o mereu: cu fundul în două luntri și în timp ce țări învinse în WW2 - Italia, Austria, Germania de Vest beneficiau de Planul Marshal, România beneficia de comunismul stalinist pogorât asupra ei de ”eliberatorii” ruși.

De cei mai mulți dintre europarlamentarii pe care-i vom alege, nu vom mai auzi deloc pe timpul mandatului lor, cum n-am prea auzit nici de cei care încă nu și l-au terminat încă. Atunci, de unde toată această înverșunare, de unde această apetență pentru umilirea și zdrobirea celuilalt? Care este cu adevărat miza alegătorului și cu ce se alege el din acest război fractricid? Cu absolut nimic; însă creează un precedent periculos pentru următoarele alegeri.

Cuvintele mari ca ”democrație”, ”drepturi și șanse egale” sunt vorbe-n vânt; la o adică nimeni nu-și va mai aminti nici de țuica, sarmalele, portul nostru popular ci de dezbinarea, lașitatea și slugărnicia cu care pupăm mâinile mai marilor zilei. Am fost și vom fi priviți cu disprețul nobilului pentru servitor iar motivul acestui dispreț trebuie căutat doar în atitudinea noastră umilă, cu căciula în mână în fața boierilor.

”Pașnic sau coercitiv” înseamnă de bună voie sau cu forța, iar noi, prin formatorii de opinie și politicieni care au bagatelizat declarația de Sibiu sărim peste enunț cu grația căprioarei fugărite de vânători.

Dacă noi nu ne respectăm pe noi înșine, pe cei care trag la același jug ca și noi, nu ne va respecta nimeni. Și de ce ar face-o? Politica se face în funcție de interese, adică bani și putere... Putere pașnică sau coercitivă.