* Penisul - reprezentarea perfectă a bărbatului

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Penisul - reprezentarea perfectă a bărbatului

Dan Pavel

Nu vă încurcați cu bărbați care au nume de alint pentru penis. Nu e nicio glumă. Dacă penisul soțului sau iubitului dumneavoastră are nume, el este gluma. Că e mare sau mic, subțire sau gros, bărbații își iubesc penisul. Este singurul lucru din viața noastră care oferă multă bucurie gratis și nu trebuie învârtit pe toate părțile, câte 45 de minute, până atinge bucuria. Orice bărbat are trei scule indispensabile - pula, patentul și șurubelnița cap cruce. Fără astea e mort. Există degeaba.

Penisul este reprezentarea perfectă a bărbatului. Este un agregat simplu, ușor de înțeles și cu funcționalitate foarte clară. E unealta perfectă cu doar două funcții. Spre deosebire de vagin, nu are butoane în plus, meniuri ascunse și extraopțiuni. Funcționează cu minimum de mentenanță și se poate accesa oricând. La penis nu trebuie să te uiți sau să pui mâna ca să vezi că merge și că totul e în regulă. Știi că merge. Simți că merge. Totul e perfect previzibil. Nu face surprize odată pe lună, nu schimbă PH-ul, nu are nevoie de climatizare sau de control al umidității. Penisul ajunge la specialist doar când s-a întâmplat ceva oribil sau știi deja foarte clar că ceva nu merge.

Penisul nu e apogeul tehnologiei moderne și nu rupe cu performanțele, dar este ca un aparat sovietic ce poate funcționa timp de 60 de ani doar cu șters de praf și-o palmă din când în când. Dacă te porți frumos, ai grijă de el și nu-l bagi aiurea peste tot, n-o să-ți dea bătăi de cap niciodată. Când te trezești dimineața și te întâmpină erect, e un moment emoționant, aproape că auzi imnul național în fundal. Erecția matinală este ca un mic 1 Decembrie al bărbatului: "Domnule președinte, regimentul gărzii de onoare vă prezintă onorul!!! Prezentaaaați ARM''!!!" (pe fundal intră fanfara și demnitatea te obligă să saluți pe durata primelor douăsprezece măsuri din imn).

Relația dintre bărbat și penis este una de respect reciproc și admirație regală. Este o relație solemnă. Aceasta nu poate fi trivializată sau batjocorită cu alinturi și diminutive puerile. Vă bateți joc de 1 Decembrie???

[Preluare de pe Facebook]

* Despre democrația din USR

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Despre democrația din USR

Dumitru Dobrev

Așa cum v-am anunțat când am postat coverul acestei pagini, candidez la Biroul Național al Uniunii Salvați România. Alegerile vor avea loc în cadrul congresului de la jumătatea lunii septembrie.

Tot atunci, USR își va valida și președintele, ales în premieră prin votul electronic al tuturor membrilor: între 1 și 3 septembrie, toți cei 15000 de membri USR vor putea vota prin intermediul unei platforme electronice, iar dacă va exista turul 2, acesta se va încheia pe 11 septembrie.

USR se mândrește cu democrația sa internă, devenită brand politic. În 2018, alegerile interne din USR pentru desemnarea candidaților la alegerile europarlamentare din mai anul acesta au constituit o premieră pe piața politică din România, atât prin modalitatea de exprimare a votului (tot prin mijloace electronice), cât și prin dezbaterile publice, cu acces liber, care au oferit ocazia simpatizanților să interacționeze direct cu candidații, la ceea vreme doar aspiranți.

+  Competiția politică sănătoasă este o dezbatere de idei

Poate că uneori competiția este sinonimă cu confruntarea, dar o competiție politică sănătoasă este o dezbatere de idei pentru un scop comun mai înalt: acela de a alege cei mai potriviți reprezentanți și de a propune cele mai bune soluții pentru comunitate.

Așa cum a relatat deja presa, alegerile pentru Biroul Național al USR se vor face pornind de la listele de candidați depuse. Ce sunt acestea? Candidați independenții sau grupuri de la câțiva colegi până la maximum 30. Duce aceasta la cimentarea de facțiuni, aripi, bisericuțe? Duce la fragmentare?

Poate la facțiuni da, dar la fragmentare nu. Iată de ce, cu cuvintele a doi specialiști în științe politice (link în comentarii), Patrick Köllner and Matthias Basedau: ”(...), facțiunile pot servi drept curea de transmisie în procesele de negociere, în rezolvarea conflictelor și construirea consensului în interiorul partidelor. (...)

Existența diverselor grupuri de putere în cadrul unui partid poate contribui la stabilirea de legături cu diferite grupuri sociale și deci la întărirea caracterului incluziv al partidului. Mai mult, este chiar rezonabil să considerăm că facțiunile stabilizează leadershipul partidului. Acesta poate fi cazul atunci când: facțiunile servesc drept sisteme de avertizare timpurie asupra conflictelor latente și b) când instituționalizarea facțiunilor face opoziția internă mai precis măsurabilă”. (traducerea mea)

+  Se poate să câștigi războiul, dar să pierzi pacea

Istoria lumii, de la Hannibal, continuând cu Jan Sobieski, Erich von Manstein și Richard Nixon, e plină de oameni de stat ori de generali care au câștigat mari bătălii, dar au reușit să piardă războiul, sau mai rău, au pierdut pacea.

Eu cred că noul sistem de vot pentru BN al USR va duce la o reprezentare mai corectă a membrilor și va contribui la unitatea USR pe termen lung și la o performanță politică crescută.

Și sper că sub o formă sau alta vor exista dezbateri publice, atât între candidații la președinția partidului, cât și între cei la Biroul Național, în care să prezentăm cetățenilor și să discutăm cu ei soluțiile noastre pentru a schimba România în țara la care visăm.

[Preluare de pe Facebook]

* Războiul statului împotriva tuturor

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Războiul statului împotriva tuturor

Ciprian Mihali

Ne deranjează uneori la orgoliul nostru național comparațiile cu țările occidentale. Ne consolăm spunând că nici „la ei” nu e totul perfect. Ne lăudăm cu frumusețile patriei, cu ospitalitatea, cu tradițiile, cu câte o victorie a Simonei Halep etc.

În fond, toate aceste gânduri sunt corecte: nici la ei nu e totul perfect, și ei au peisaje extraordinare, dar și noi avem locuri pitorești. Dacă vă nimeriți primăvara sau vara prin orășelele germane, franceze sau spaniole veți vedea o mulțime de festivaluri, sărbători, datini sau costume populare, la fel de frumoase „ca pe la noi”.

Unde se face atunci diferența cea mai dureroasă între „ei” și „noi”? Eu cred că se face în grija pe care fiecare intervenție publică o are sau nu față de starea de bine a oamenilor. Sau, simetric, în grija de a nu spori, chiar de a reduce suferința semenilor. În centrul acțiunii publice este omul de rând, cetățeanul oarecare și nu postul, influența, puterea, banii.

Avem de făcut o reparație la un drum stricat? Prima grijă trebuie să fie ca niciun om să nu aibă de suferit din cauza acestei reparații și nicidecum că trebuie să plantăm un panou oarecare ca să ne prefacem că semnalizăm lucrare.

Avem de răspuns cererilor sporite ale contribuabililor? Ne organizăm noi în birouri și servicii astfel încât să putem răspunde nevoilor lor, pentru a nu le prelungi disconfortul creat de cozi, căldură , înghesuială. Şi nicidecum nu îi tratăm pe solicitanți ca pe niște virtuali infractori sau contravenienți.

Avem fonduri pentru școli? În ce fel putem folosi fiecare leu astfel încât el să contribuie la îmbunătățirea calității actului educațional, profesori și copii deopotrivă și nu pentru a duce acasă un termopan din două?

Avem bani la spitale? Cum putem diminua suferința bolnavilor și efortul medicilor creând un spațiu spitalicesc mai primitor și mai performant fără a fura din porția de hrană a bolnavilor?

Este o copilă violată și cere ajutor? Prima grijă nu are cum să fie respectarea regulamentelor și a protocolului, ci salvarea imediată a vieții și curmarea suferinței acelei biete fetițe.

Putem multiplica exemplele la nesfârșit. Dar cred că ceea ce a creat un hău tot mai profund între „ei” și „noi” este diferența uriașă în felul în care imaginăm orice serviciu public, orice intervenție în infrastructură sau în acțiunile publice. Românii plecați au fost seduși nu atât de salariile mari, nu atât de magazinele pline – există de toate acum și în România. Ei au fost convinși să rămână în țările de adopție de această revoluție în abordarea serviciilor: administrațiile centrale și locale, instituțiile publice servesc în primul rând și cel mai adesea cetățeanul și nu pe ele însele. Cetățeanul e considerat liber, responsabil, creditat cu încredere și beneficiar al prezumției de nevinovăție în acțiunile sale.

Sentimentul tulburător pe care ni-l dau guvernul și toate instituțiile subordonate lui e că preocuparea pentru binele oamenilor este un simulacru, o prefăcătorie tot mai grosolan mascată, de sub care transpare hidoșenia egoismului, a rapacității, a războiului nemilos pe care unii dintre noi (ajunși vremelnic într-o post de conducere sau de putere) îl duc împotriva celor fără mijloace: războiul primarilor împotriva locuitorilor, războiul funcționarilor împotriva contribuabililor, al managerilor de spitale împotriva bolnavilor, al inspecțiilor județene și directorilor împotriva profesorilor și elevilor, a, Puterii în general împotriva tuturor celor slabi, vulnerabili sau neajutorați. Iar când aceste nesfârșite mini-războaie civice, funcționărești, politice și instituționale izbucnesc peste tot în jurul tău și împotriva ta, realizezi că nici datinile, nici peisajele nu mai contează, ci salvarea ta și a celor dragi din calea monștrilor în care se transformă toți cei care ajung la putere.

Căci peisajele apar din loc în loc, datinile se întâmplă din când în când, dar războiul dus de stat împotriva ta e zilnic. Şi nimeni nu moare ca un erou în acest război, ci doar moare.

[Preluare de pe Facebook]

* Familia

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Familia

Dana Hering

Documentarul The Family urmareste in timp real ascensiunea gruparilor conservator-extremiste in lume, in ultimii saptezeci de ani, amestecul si felul in care incearca sa influenteze politica interna a multor tari. Totul in numele unui Isus diferit de cel pe care il stim noi, razbunator cu cei care nu i se supun, iertator cu dictatori si criminali, protector al celor puternici. Al celor alesi.

Religia folosita ca o arma, Biblia adaptata contextual, Noul Testament ciopartit in asa fel incat sa corespunda intereselor unui grup si Noua Ordine Naturala in care legea e de partea celui puternic. Bineinteles, rolul femeilor in aceasta lume e redus la a fi neveste si mame. In pepiniera lor de lideri, nici o femeie nu e educata pentru a conduce, ci doar pentru a se supune.

In Romania, gruparea a vrut un referendum care sa le ofere bisericilor putere politica sub pretextul unei modificari in Constitutie. In acest fel a aparut de nicaieri Coalitia pentru Familie, o umbrela folosita si in alte tari cu democratie subreda, sub care au incaput toate organizatiile de extrema dreapta, habotnice, religioase, neo-legionare, conservatoare, aproape toate cultele care activeaza pe teritoriul tarii si majoritatea politicienilor, fie corupti, fie populisti.

Ben Oni Ardelean, senator PNL, nu se fereste sa vorbeasca despre Fratia americana din care face parte sau despre prietenii si "relatiile" sale din intreaga lume. Din peisaj nu putea lipsi Gadea, portavocea unui conservator penal, care si-a gasit locul potrivit in aceasta retea de combinatori internationali.

Am urmarit documentarul rememorând evenimentele intamplate pe parcursul a doi ani si trebuie sa recunosc ca am avut un zambet plin de satisfactie. Banii, relatiile, presiunile si combinatiile n-au contat si nu si-au atins scopul. 80% din poporul roman a refuzat oferta mincinoasa.

[Preluare de pe Facebook]

* Concediul terminat. Rămân impresiile. De tot felul!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Concediul terminat. Rămân impresiile. De tot felul!

Ciprian Mihali

La sfârșitul unei luni de concediu, părăsind din nou țara pentru o vreme, alături de nenumăratele momente minunate și de bucuria revederii celor dragi, rămân și câteva impresii puternice născute din frecventarea spațiului public, cel fizic și cel mediatic.

Prima este ușurarea, întrucâtva inconștientă, că am scăpat din nou teafăr de pe drumurile românești. O infrastructură insuficientă și niște marcaje făcute fără cap și în bătaie de joc îi transformă pe șoferi în niște brute pentru care fiecare depășire pe dreapta e vitală dacă asta le oferă un metru în plus în fața dușmanilor din trafic. Căci circulația continuă să fie privită ca un teatru de război, un spațiul al concurenței nemiloase, al disprețului față de celălalt. Viteză, faruri, claxoane, manevre ingenioase dar ilegale, nimic nu trebuie să lipsească din arsenalul celor viteji. Şi da, facilitatea insultelor, ca recurs penultim, ultimul fiind desigur violența fizică.

A doua este decalajul tot mai mare care se cască între spațiile private și cele publice. Casele, gardurile, mașinile, toate expun prosperitatea privată haotică, în vreme ce trotuarele, șanțurile, rigolele, spațiile de trecere stau mărturie pentru neputința sau indiferența autorităților, dar și a utilizatorilor acestor spații. În atâtea sate și comune se înalță vile falnice cu BMW în fața porții, dar cu buruieni de un metru și cu șanțuri care se urnesc, cu trotuare lipsă și cu acel nesfârșit praf care devine noroi la prima ploaie. Prin cartiere, mobilierul urban e vechi, sărăcăcios, degradat – peisaje urbane de o tristețe fără margini.

În sfârșit: cum își poate păstra o societate echilibrul afectiv și luciditatea, dacă zi de zi i se servesc până la dezgust violențe mediatice la foc automat, moderatori care țipă sau care nu știu să vorbească, experți care vorbesc de miracole și icoane făcătoare de minuni, femei isterice și bărbați transpirați lăudând importanța curgerii energiei cosmice în casă, o armată de hiene hrănindu-se din reziduurile vieții de zi cu zi, căutând în gunoaiele celor bogați și ale celor săraci perla pretins rară a scandalului, imaginea „care vă poate afecta emoțional”, scăldându-se toate în sosul publicității la medicamentele care vindecă respirații urât mirositoare, infecții urinare, scurgerile sau diareea. Un tablou media caracterizat de hărțuire afectivă, de presiuni de a renunța la rațiune, la educație și cultură, pentru acel divertisment care scoate ce e mai obscen și mai obscur, mai irațional și mai grosolan din fiecare.

O societate tristă și vlăguită, în care bucuria de a fi împreună a fost exilată în privat, în timp ce faptul de a fi cu alții poartă cicatricea neîncrederii, a lipsei de respect și de cuvânt.

Șantierul conviețuirii seamănă cu o casă neterminată. Cu fiecare cărămidă ce pare să fie stângaci așezată, alți pereți se năruiesc. Dar e șantier, iar munca la el nici nu pare să fi început.

[Preluat de pe Facebook]

* Tinerii români îsi vor construi propriul patriotism, propria relaţie cu ţara

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Tinerii români îsi vor construi propriul patriotism, propria relaţie cu ţara

Ciprian Mihali

Tinerii acestia, impreuna cu diaspora, in mare parte tanara si ea, isi vor construi propriul patriotism, propriile credinte, propria relatie cu tara. O relatie din care pamantul este posibil sa lipseasca, pentru ca sunt oameni independenti si mobili, care se simt acasa oriunde in lume, spre deosebire de noi, cei nascuti si crescuti in lumi statice, care ne-am convertit dependenta de solul natal in afectiune pozitiva si valoare suprema.

Creste si incepe sa conteze o generatie nascuta de la bun inceput in mobilitate, comunicare si in despatializare. Ea va circula pretutindeni in lume, se va stabili oriunde, va pleca de oriunde, se va intoarce oricand ca sa plece din nou cand va simti asta.

A apus demult epoca parintilor care nu si-au parasit satul, orasul sau judetul. Se incheie de acum si epoca parintilor care au lucrat zeci de ani in Occident pentru a-si construi o casa, daca se poate fix in satul din care au plecat in anii '90.

Se va incheia in cativa ani si epoca regruparilor comunitare romanesti in diferite locuri din Occident pentru a reface acolo "iarba verde de acasa", cu telemea, mici, bere, muzica populara si antena de satelit.

Incet-incet, oamenii inteleg ca e vital sa se integreze in societatile care ii primesc si nu sa reziste integrarii. Iar integrarea inseamna un amestec de valori, de credinte si obiceiuri din care se retrage incet-incet ideea de puritate, de fundament unic, cu tot ce inseamna aceasta in termeni de raportare la celalalt, la comunitate si la stat.

Aceste idei, asemeni patriotismului si credintei, nu dispar definitiv pentru a fi inlocuite cu altceva, considerat strain sau alienant, ci doar se amesteca in forme de viata eteroclite, din care fiecare isi ia ce are nevoie pentru a-si organiza viata independent de marile sisteme axiologice ale societatilor.

[Preluare de pe Facebook]

* DAR PANA CAND?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

DAR PANA CAND?

Alexandru Ghillis

De circa trei saptamani, posibil ori nu, fin manipulati fiind sa eludam climatul politic existent, tara trece printr-o stare apasatoare, de anxietate, de cand cu abominabilele evenimente sangeroase de la Caracal si… posibile oriunde in alta parte a Romaniei! Dupa evenimentul horror din deschiderea stirilor tv prin Breaking News-uri a subiectului Dinca, cercetat amanuntit ca banuit criminal in serie, precum si posibilele sale legaturi cu retelele romanesti transfrontaliere de proxeneti si ale traficului de carne vie (in special, femei tinere) ar fi fost normal ca organele de cercetare criminalistica abilitate si justitia sa continue singure, in liniste, cu tenacitate munca lor specifica, pentru elucidarea deplina a meandrelor acestui caz complex.

Ei bine, o parte din produsele mass-media printate si online, dar mai ales doua televiziuni particulare de stiri continua sa “bata apa-n piua” zi si noapte, cu tot felul de stiri prin surse, supozitii si interviuri cu oameni din presa, cu multi neaveniti sau cu fosti politisti (militieni) criminalisti, ajunsi demult la varsta senectutii, dar care, totusi, furnizeaza sfaturi pertinente, folositoare, daca sunt luate in seama. Intelegem ca pentru mass-media particulara de stiri subiectul abordat continuu, pana la satietate, este un adevarat filon de aur, care inseamna rating urias, deci bani multi in conturile lor bancare. Insa s-a infiltrat deja o psihoza periculoasa, cu tendinte de generalizare in intreaga societate. Asa au inceput sa se planga multi cetateni de o frica perfida strecurata in viata de zi cu zi. Familii care se tem sa-si lase fetele sa plece la facultate in alte orase, ezitarea de a calatorii cu taxiurile sau de a merge noaptea singuri pe strada, de a urca in lift cu altcineva necunoscut etc., etc.

Ajunsi in spirala acestei situatii neclare, suprarealiste, intrebarea ar fi “ce se poate face?” Raspunsul la intrebare, dar si rezolvarea situatiei, devenita de-acum de-a dreptul tragica, depind numai de vointa imediata a autoritatilor supreme ale statului roman.