Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

miercuri, 18 august 2021

* PRIN ROMÂNIA REALĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PRIN ROMÂNIA REALĂ

Mădălin Hodor

Nu, nu am pățit nimic. Am rupt și eu câteva zile de vacanta. Binemeritata, cum se spune la televizor. Am fost sa îmi vad părinții pe lângă Piatra Neamț. Nu-i văzusem de ceva ani și m-am gândit sa ma duc înainte să "ne ia prin surprindere" valul 4. Vorba aia: lasă, sa fiu eu sigur.

Pe vremuri ma enerva sa merg prin România. Acum îmi place. E ca un dus al realității. Revigorant, asa.

În România reala CFR-ul vinde locul 103 intr-un vagon cu 90 de locuri. Nasul da pe stație și intelegi imediat de ce. Au pus alt vagon decât ala obișnuit. Asta are mai puțin locuri. O rezolva el și fata cu locul care nu exista e plasata pe un scaun unde nu sta deocamdată nimeni. Poate are noroc și nu o ridica nimeni. Are. Facem boss.

În România reala legăturile dintre trenuri sunt generoase. De la 20 de minute la 2 ore. Dar nu ajung. Pentru CFR oricum. Trenul cu care mergi intarzie. Nici gând sa prinzi la Bacău pe ala care vine de la Suceava. Nasul, tot nasul, te-a ginit de când te-ai urcat: la București? Da. Repijor la linia 2, când ajungeți la Bacău! De ce "repijor"? Intre ele sunt 20 de minute. Înțelegi de ce în momentul in care trenul tău a ajuns la Bacău la ora când celalalt trebuia sa fie deja plecat. Te panichezi un pic? Nu e problema boss. Ala de la Suceava intarzie și el 15 minute. Deci se rezolva. Nasul o stia pe asta. De fapt asta e. Totul se rezolva cumva. Sau nu.

În România reala nu exista discuții despre Afganistan. Nu interesează pe nimeni. Exista doar despre americani. Care conduc lumea și bine ca si-o mai iau și ei pe coaja, ca prea si-au luat-o în cap. Exista o vaga speranța că "chinejii" o sa le-o dea. V-ati prins. Lumea nu tine cu americanii. Dar nu ca e vreo urma de ostilitate sau ceva, pur și simplu asa. Ca sunt prea cu nasul pe sus și nu știu ei ce are nevoie poporul la noi. De fapt România reala ii urăște pe politicieni și cum astia în viziunea lor "ne-au vândut americanilor ca să o ducă ei mai bine" americanii nu sunt prea simpatizanți. Si chiar nu ai cum sa ii contrazici, ca îți arata imediat vila primarului. Pe concret. Dar situația s-ar remedia pe loc dacă americanii ar sta la un pahar sa li se explice care e treaba și ce nevoi exista. Poate chiar ar trebui. În loc sa se ia după politrucii de la București.

În România reala e și sărăcie crunta, cum poți vedea pe Netflix, dar și bogatie. Lângă bordeie acoperite cu tabla stau vile de 2 etaje. Fabrici abandonate si firme nou-noute. Unele lucruri sunt asa cum erau acum 31 de ani, altele sunt schimbate complet. Pământul e însă plin de culturi. Nu mai exista parloaga de până prin 2005-6. Ceva agricultura ar fi. De ce nu se vede oare?

In România reala trebuie sa ai masina. Adică sa nu te bazezi pe ceva transport de stat sau altceva. Daca vrei sa ajungi prin vreo localitate mai izolata și nu ai masina, las-o asa. Bine. Și dacă ai masina ce? Mergi bara la bara pe singura sosea de doua benzi între Bacău și Nordul Moldovei. Succes. Eu am stat 10 minute sa traversez amarata de sosea, pe care alta data trecea o mașină pe ora. Nu am avut cum. Atâtea mașini nu vezi nici la Unirii intr-o zi ploioasa. Trecere? Da. Vezi sa nu. Exista una, dar rar oprește careva. "Au murit vreo 5-6 aici". Semafor? Au venit, au măsurat, au plecat. Acum 6 ani.

De ce credeți voi oare ca sunt atâtea mașini? N-ai cum altfel. Credeți că dacă ești din Negulesti sau Piatra Soimului și ai nevoie de mâncare te ajuta careva pana la Piatra Neamț? Ai și familie. Nu. Mașina, nene, e o necesitate acolo, nu un moft. Și apropo. Le-ar creste inima ăstora cu mersul pe bicicleta la câți bicicliști sunt. Doar ca în România reala se merge pe bicicleta de nevoie, nu ca mod de a proteja mediul. Taică-meu a renunțat după ce era sa dea tirul de doua ori peste el. Ca nu exista pista, dacă știți ce zic. Și în general e riscant, nu simți nevoia de vreun off-road după asta.

În România reala oamenii nu vor sa se vaccineze. Cei care sunt, sunt cei care au fost obligați prin natura lucrurilor. Cei care muncesc prin Italia etc. Restul nu vor. Nu au încredere în vaccin sau în ceea ce spun autoritățile. Deloc. Nu. Nu e cum e pe aici în bula. Nu e cu pandemia. Nu cred în general în autorități (sau dacă preferați în stat), de aceea nu cred în nimic din ce li se spune. Îi asculta pe preoți , falși profeți sau tot felul de "sfinți". Mi l-au pus pe unul care ii indemna sa își cumpere provizii pe 4 luni pentru ca vine dezastrul și "astia nu o sa ne lase sa ieșim din casa nici sa ne luam mâncare. M-au întrebat sincer îngrijorați, ca eu sunt de la București sigur știu. Am zis ca nu cred sa se ajungă la asa ceva. Nu sunt sigur ca m-au crezut.

În fine. As scrie mai mult, dar poate alta data. A. Am uitat. Exista și talibani. Dar ăștia sunt toți la București, intr-un acvariu, ocupați sa își dea în cap pe subiecte pe care le inventeaza singuri si care nu au nicio legătură cu 90% din restul populației.

#EfrumosAiciLaNoi

(J: Preluare de pe Facebook)

marți, 17 august 2021

* Titluri pompoase in presa *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

Tinu Baldea

Titluri pompoase in presă:

“ Europa priveste cu uluire si cu un sentiment de trădare la greșeala istorică a lui Biden: Afghanistan, cel mai mare dezastru de politică externa al americanilor”.

Mai e puțin și te pomenești că birocrații europeni fandosiți si graseiați vor spune ca se gândesc cu uluire la decizia americanilor de a salva Europa in cele două razboaie mondiale.

Eu nu sunt analist politic sau militar, imi exprim propriile opinii asa cum vad eu lucrurile, ca amator.

Sigur ca in lumea asta, ca vrem sau nu, ca ne place sau nu, America este exemplul de democrație si putere, atat cat pot exista ele intr-o lume imperfecta. Trebuie sa existe cineva care sa intervina atunci când niște demenți își fac de cap sau amenință lumea. Pe de alta parte, o țară puternică precum USA isi va apăra întotdeauna interesele, de multe ori cu mijloace care nu convin, de la înțelegeri oneroase la forța militară. Să ne amintim totuși că in ‘90, cand Saddam a invadat Kuweit ca asa a vrut el, americanii au pornit razboiul din Golf, au eliberat Kuweitul, aliatul lor, si s-au oprit la granița cu Irakul fără sa mearga mai departe, lucru care atunci li s-a reproșat de unii politicieni europeni.

Când terorismul a lovit in inima Americii in 2001, lucru nemaiîntălnit până atunci, americanii au somat Afghanistanul sa il predea pe Osama.

“ Nu știm unde e”, au zis ăia.

“ Nu știți? Lasă că atunci venim noi să il cautăm”! Așa as fi facut si eu.

Apoi au crezut, in mod greșit, că dacă rămân si pompează bani si clădesc instituții pentru implementarea democrației, vor salva tara aia de la a fi o țară de secol XV la cheremul teroriștilor, fundamentaliștilor turbați si traficantilor de droguri. Wrong! Nu poti sa faci chestia asta in orice loc din lumea asta unde istoria si cultura locului sunt potrivnice si atât de adânc infipte iar poporul este prea slab sa lupte pentru astfel de valori sau le respinge pur si simplu.

Bașca să te increzi in asa-zisii aliați locali iar astia sa iti fure banii pompați de tine in institutii, infrastructura, armata, etc. si sa iti spuna până in ultima clipa ca sunt pregatiti sa apere tara de salbaticii inarmati cu mitraliere si cu prosoape in cap, inferiori numeric si ca instruire iar a doua zi aia sa fuga cu mașini si avioane pline cu bani cash- banii tăi, evident.

Credulitatea costă, iar americanii cam înghit orice fiindcă isi imagineaza ca toata lumea e ca ei, sa se pișe pe ei de emoție cand aud imnul țării, sa plece la razboi sa isi apere tara, sau sa plece sa ii apere pe alții ca asa le-a spus președintele lor.

Cred ca Kennedy a spus intr-un discurs: “Libertatea a avut mereu un preț ridicat pe care americanii l-au plătit întotdeauna cu prisosință”.

Voi crede întotdeauna asta, in ciuda opiniilor multora care văd in America răul suprem.

(J: Preluare de pe Facebook)

miercuri, 4 august 2021

* Răbdare! Timpul trebuie lăsat să cearnă! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

Răbdare! Timpul trebuie lăsat să cearnă!

Alexandru Ghillis

Încă este nevoie absolută de timp. Nu trebuie nicidecum omiși cei circa 50 de ani grei de așa-zis comunism autohton, prin care a trecut țara. Totuși, sunt convins că România va putea ajunge peste vreo trei decenii o adevărată democrație solidă, pe deplin consolidată, adică abia după ce pruncii care văd lumina zilei acum, vor ajunge la maturitate și vor putea prelua frâiele țării în propriile mâini.

De ce cred asta? Fiindcă mare parte dintre politicienii – mai tineri ori mai în vârstă - din generațiile existente în prezent aici, sunt încă marcați involuntar, fără a conștientiza, de toate racilele vremurilor trăite sau moștenite, în parte înrădăcinate genetic, de-a lungul ternei istorii postbelice a țării și până azi.

* INCOERENȚA, BRAND DE ȚARĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

INCOERENȚA, BRAND DE ȚARĂ

Ciprian Mihali

Suntem una din țările cu cea mai scăzută rată a vaccinării din Europa (în jur de 25% cu ambele doze, în vreme ce media europeană depășește 50%).

În țara scepticismului neinformat, dar atoateștiutor, în care televiziuni private subvenționate generos cu bani publici duc campanii violente anti-vaccin, nu există nici măcar un singur caz de deces în urma vaccinului.

Suntem țara cu cele mai relaxate măsuri din Europa și una din cele mai relaxate țări din lume.

În același timp, avem un populism extremist și delirant care continuă să chițcăie că vrea eliberarea din teroarea sanitară a restricțiilor.

Suntem țara europeană cu cel mai mare număr de agresiuni sexuale asupra minorilor și cu mame minore.

În același timp, niște ticăloșite figuri intelectuale care au abandonat orice misiune rațională și-au găsit noua jucărie în nisip: educația sexuală înseamnă de fapt pornografie pentru minori și propagandă la tratamente și intervenții chirurgicale pentru schimbarea de gen.

În Grădina Maicii Domnului, dă-i românului mintea de pe urmă. Dar nu te grăbi să i-o dai, că se descurcă și fără ea. Mintea (a gândi cu capul tău și a gândi informat și cinstit) a devenit un accesoriu tot mai deranjant. Mergem pe minuni și pe noroc, e mai sigur.

De aceea au dispărut peste 800 de librării din țară, iar locul lor a fost luat de mii de case de pariuri în fiecare sat, la fiecare parter de bloc.

(J: Preluare de pe Facebook)

duminică, 13 iunie 2021

* CONTRAST *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

CONTRAST

Constantin Cucu

Acum niște ani o rezidentă de la spitalul de urgență a ieșit public cu mărturisirea autoincriminantă că îi dăduse 10000 de euro domnului dr. Beuran, chirurg, politician, profesor și somitate, ca să fie angajată în secția acestuia. Nemulțumirea femeii fiind determinată de faptul că în ciuda banilor dați, postul respectiv nu îi fusese oferit.

Țeapă.

Era o perioadă grea pentru somitate pentru că luase foc o pacientă pe care acesta o opera, deși nu era acolo și fusese filmat intrând în haine de stradă și cu ceasul la mână la aceasta.

Procuratură, scandal de presă, apoi liniște. Acea liniște de căcat românească, în care auzi rotițele justiției stând nemișcate.

Acest ocean românesc de indiferență colectivă în care fiecare scandal cade ca o piatră, face valuri o perioadă, și apoi este scufundat fără urmă. Mă rog, poate nu am monitorizat eu cum trebuie subiectul dar, din câte știu, situația a rămas ca înainte de scandal.

E bine. Poate că totul a fost o farsă.

În acest context în care postul de medic specialist la un spital bucureștean este, se pare, scos la licitație printre rezidenții cu dare de mână, la Alexandria sunt așteptați uvrierii sanitari. Sunt scoase posturi pentru nu mai știu câți medici tineri și-ar dori inserția în teleormanian dream.

Telefonul angajatorului este, totuși, ciudat de silențios.

Pare că salariile nesimțite despre care se tot vorbește, condițiile de basm, colaborarea benefică cu casa de asigurări și jurământul lui Hippocrate, unde precis scrie că medicul trebuie să meargă cu drag în orice fundătură, pe bani puțini, să muncească până la 70 de ani și să facă 10 gărzi pe lună la tariful de acum 5 ani, toate acestea nu ajung.

Rezidentul preferă să strângă banul pentru somitate sau să plece în vreo țară în care Teleormanichen de acolo are autostradă.

În contrastul dintre posturile scoase pe sub mână, cu impunitate, prin orașele mari și nevoia de medici din periferie se află de fapt principala problemă a sistemului sanitar de la noi. A personalului.

Nu că ar interesa pe careva în mod particular.

[J: Preluare de pe Facebook – A.G.]

miercuri, 9 iunie 2021

* COAIELE POLITICE ALE DOAMNEI CLOTILDE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

COAIELE POLITICE ALE DOAMNEI CLOTILDE

Constantin Cucu

Ca să dea cu mătura pe străzile sectorului 1 Rompres cere de 10 ori mai mult decât cere firma care face același lucru în sectorul 6.

Am auzit asta azi la radio. 250 de lei față de 28 la mia de metri pătrați de mic Paris.

De ce?

Că are balta pește.

Că așa se îmbogățesc băieții deștepți.

Că un bou, primar USL (ne-am lămurit, nu? că PSD și PNL sunt același lucru), întâmplător liberal, așa a făcut contractul.

PE 25 DE ANI?!

Cât ciubuc o fi cărat Chiliman să inrobească sectorul pe care l-a jamahirit un sfert de veac nu știu. Poate omul este de fapt un biet patriot, cinstit nevoie mare, mai moale la cap.

Fapt e că din taxele fraierului care se înghesuie an de an la birourile fiscului sector 1 se plătește acest măturat și aceste servicii la un tarif la care probabil că Rompres folosește mături din Borangic și măturători absolven[I de doctorate.

Presupun că atâta mai costă măturatul pe Marte.

Clotilde Armand a căzut în acest scandal din sentimentul de datorie și din responsabilitate, și încearcă să astupe gaura. Să scoată șobolanii din hangar. Să apere banul alegătorilor ei, să îi folosească la altceva.

Biata femeie face ceea ce ceilalți, adevărați clitoriși politici, nu au făcut niciodată. Vrea să alunge purceii de la țâța scroafei-buget.

Pentru că mafiotul e mafiot, Romprest a decis să scoată artileria grea. Să lase gunoiul nedus (deși colectarea acestuia este obiectul unui contract separat, plătit la timp). Ca să iasă cei mai slabi la cap să o înjure pe Clotilde. Ca să iasă pocitaniile morale să pretindă că mizeria, făcută prin inactivitatea mafiotică și ilegală a Romprest, este de fapt opera primăriței. Care mai și vorbește cu accent și are vagin. Nu e de-a noastră, gen Chilian și Tudorache, bărbați politici care știu că există doar 4 ani scurți ca să sugi pe săturate din bugete.

În capul linșajului public, desigur, vidanjele naționale și corifeii diareei. A3, RTV.

Și uite așa am realizat cine este singurul politician cu coaie de la noi.

Singurul pe care voi ieși să îl votez la prezidențialele care urmează, primele fără ficus de atâția ani...

(J: Preluare de pe Facebook)

luni, 7 iunie 2021

* MĂCELUL SĂVÂRȘIT LA FRONTIERA ROMÂNIEI CU FOSTA IUGOSLAVIE, CEA MAI SÂNGEROASĂ GRANIȚĂ A EUROPEI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

MĂCELUL SĂVÂRȘIT LA FRONTIERA ROMÂNIEI CU FOSTA IUGOSLAVIE, CEA MAI SÂNGEROASĂ GRANIȚĂ A EUROPEI

Răzvan Gheorghe

Alexandru Mihalcea: Au fost oameni împușcați în timp ce înotau în Dunăre sau care se aflau în diverse alte situații. Au murit mulți pe frontiera cu sârbii, Dumnezeu să-i odihnească... Unii au fost intenționat tăiați cu elicea șalupei, mi-au fost confirmate astfel de cazuri. Fenomenul încercării de a scăpa din raiul comunist prin trecere clandestină de frontieră (1945-1989) a însumat o lungă serie de crime cunoscute de vârfurile PCR, săvârșite de soldați și de ofițeri din care mulți erau tineri, unii foarte tineri, în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Nici măcar nu au fost cercetați de Parchet, necum condamnați. (…)

Într-un caz dintre sute, în cartea ”Mormintele tac. Relatări de la cea mai sângeroasă graniță a Europei”, de Doina Magheți și Iohann Steiner (Polirom, 2009) este relatată mărturia Lidiei Roman. În 1978, fratele acesteia, soția lui și un prieten al lor au fost prinși pe fâșie (adică pe fâșia arată dintre cele două state – n. aut.) la frontiera cu Iugoslavia. S-au predat imediat, li s-a ordonat să se întindă pe burtă. Tocmai atunci a venit un soldat ieșit din tură, care se îmbătase, înarmat fiind. Acesta a împușcat-o în cap mortal pe femeie, pe prieten rănindu-l grav. Fratele Lidiei Roman a fost bătut îngrozitor la pichet, iar în 1987, după pușcărie, bărbatul a repetat încercarea de a trece în Iugoslavia, fiind de data asta împușcat mortal.

În ambele situații s-a știut exact cine a tras, în ce condiții, dar justiția militară comunistă nu a mișcat un deget. De altfel, ”pedeapsa” pentru soldații și gradații criminali era fie recompensă în permisie, fie bani, după caz.

Răzvan Gheorghe: Sau ambele.

Alexandru Mihalcea: Sau ambele. Și la Orșova, și pe malul sârbesc sunt cimitire pline cu osemintele celor împușcați în tentativa de a scăpa din România lui Ceaușescu. Vorbim despre crime cu martori care existau, cu rapoarte care existau, dar toate au fost dosite rapid în arhive uitate, că așa-i în România. Și unii dintre cei care aveau 50-55 de ani la Revoluție s-ar putea să mai trăiască, doar au dus-o bine, dar printre ei erau mulți oameni de 20-25 de ani, ofițeri foarte tineri, erau cu duiumul locotenenți, locotenenți-majori și foarte mulți soldați, pentru că, v-am spus, i-au băgat și pe soldați în povestea asta și i-au făcut să maltrateze, să rupă, să creadă că toți cei care încercau să fugă din lagărul România au arme și că dacă nu-i împușcă ei primii, vor fi împușcați. Primeau sporuri salariale, permisii, concendii pentru reușitele notabile, iar lichidarea fizică a unui ”dușman al poporului” era una dintre acele izbânzi. Mulți au fost decorați. Li s-a inoculat, ca și soldaților care ne păzeau, iar unii îi și băteau pe deținuți, ideea că fugarii sunt ”dușmani ai poporului”, trădători ce merită să moară.

(Foto: Domnul Alexandru Mihalcea, fost deținut politic, scriitor, fost jurnalist în presa centrală și profesor de limba franceză / sursa: arhiva Podul.ro / întregul interviu link în comentarii)

[Preluare de pe Facebook]