* IMPROVIZAŢIA ŞI LIPSA DE VIZIUNE *
Eşti atras(ă) de jurnalism şi încerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici?
VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
IMPROVIZAŢIA ŞI LIPSA DE VIZIUNE
Senzația pe care ți-o transmite statul român, prin instituțiile sale
centrale, prin politicienii lui, prin administrațiile lui locale, este că
lucrează cu sârg la blocarea viitorului. De la haosul legislativ până la
amenajarea urbană, de la mintea încâlcită și egoistă a politicienilor până la
miile de comisii absurde, inumane și disfuncționale, totul participă la
sufocarea posibilității de a organiza un viitor mai bun în primul rând pentru
noi înșine și apoi pentru copiii noștri.
Luați cazul administrației bucureștene:
milioane de euro cheltuite pe un spectacol luminos de prost gust, alte milioane
pe borduri care se schimbă odată la trei luni, alte și alte milioane pentru
niște vaze uriașe din beton aruncate peste alt beton și în care se plantează
niște buruieni leșinate. În tot acest timp, Bucureștiul crapă pe dedesubt,
îngheață la suprafață și așteaptă ca baciul din Miorița o catastrofă. Nimeni nu
pare să gândească și să acționeze dincolo de ziua de azi, nimeni nu are un plan
despre cum ar trebui să arate capitala țării în 2030.
Te plimbi printr-un oraș românesc și te
întrebi de ce lucrurile sunt întocmite atât de absurd. Ce fel de minți gândesc
organizarea spațială a clădirilor, a circulației, a mobilierului urban? Ce fel
de oameni bolnavi îmbolnăvesc zeci și sute de mii de oameni în fiecare zi cu
măsurile lor aberante, cu violența lipsei lor de rațiune și de grijă pentru
ceilalți?
Dacă nu oamenii sunt preocuparea principală
a amenajării unui oraș, atunci pentru cine se face orașul acela? Dacă oamenii
lipsesc din planificarea urbană, atunci ce planifică administrațiile,
arhitecții și urbaniștii lor oficiali? Dacă aceștia produc un oraș violent și
incoerent, de ce ar fi mințile oamenilor care îl locuiesc altfel?
Cred că asta face încă diferența majoră
dintre orașele făcute cu cap și orașele făcute de administrații corupte și
lipsite de viziune: senzația că mergând prin oraș lucrurile, de orice fel, îți
par la locul lor, opusă senzației că totul e aiurea, că haosul din minți
coboară pe străzi și începe să dirijeze circulația și să organizeze mersul
nebun spre un viitor complet necunoscut. Opoziția dintre regula făcută de
oameni atenți la oameni și legea absurdă, kafkiană, care justifică absurdul și
inumanitatea.
Prea mulți români din România sunt plătiți
gras de statul român să facă praf viitorul tuturor românilor.
[Preluare de pe Facebook]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu