Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
”O activistă de stânga îi reproșează lui Andrei Caramitru
faptul că... a studiat în Elveția. I se pare scandalos de nedrept! Păi, orice
ai studia, o faci pentru că te duce mintea, ești harnic și ambițios. Fiecare
individ - și fiecare națiune - își dau măsura prin calitatea educației de care
se învrednicesc.
Doar comuniștii te apreciau dacă erai fără școală,
necioplit, provenind din straturile cele mai de jos ale societății. Și s-a
văzut cam ce a rezultat din această optică, bazată pe resentiment și contraselecție.
Gata, mai potoliți-vă...” Teodor Baconschi ( https://www.facebook.com/teodor.baconschi.3/posts/1514402232028106
)
PENTRU CALMAREA REPROȘURILOR COMUNISTOIDE
Andrei Caramitru
Aici ii mulțumesc lui Teodor Baconschi (pe care îl respect deși suntem departe de a avea aceleași idei pe anumite teme).
Acuzațiile care au apărut sunt că cei care au făcut studii de top in străinătate sunt membrii unei “noi nomenclaturi” care au avut acces la banii părinților cumva.
De obicei nu reactionez la acuzații (in special la cele care îmi combat ideile - cred cu tărie in dreptul de opinie liber și nu vreau sa îmi impun punctul de vedere nimănui). Însă aici poate fac o excepție :
- am plecat in Elvetia in 1994. Sora tatălui meu (care fugise de regimul comunist in anii 70) a avut bunătatea sa ma primească la ea și sa ma susțină financiar (din mica pensie pe care o avea). Părinții mei - fiind actori - câștigau atunci cred 2-300 dolari pe luna împreuna si nu aveau cum sa ma susțină.
- nu mi-a fost deloc ușor acolo, țara fiind al naibii de scumpă. Nimic diferit de milioanele de romani din diaspora. Am dormit 4 ani pe o canapea, încercam sa ma descurc cu cel mult 300 de EUR pe luna in Geneva, am lucrat in toate vacantele 1-2 joburi in paralel. Toate pe salariul minim (când aveam noroc) - de exemplu in depozit la un magazin de mobila...
- atunci nu eram in UE. Nu aveam drept de munca după ce terminam facultatea. Așa ca am muncit mai mult decât ceilalți ca sa ies sef de promoție, ca sa am o șansa totusi.
- După scoala, am căutat un job vreo 9 luni. Am primit 5
oferte de la bănci de top, dar pana la urma nici una nu a reușit sa îmi obțină
și permis de munca. Era un coșmar sa fii român... Doar una a făcut efortul asta
(cu avocati externi) și am reușit sa fiu angajat inițial la UBS.
- the rest is history, cum se spune. Am muncit 16 ani
12-16 ore pe zi și cam jumătate din fiecare week-end ca să ajung undeva in
carieră.
Dar - ma rog - se pare ca unii refuza sa accepte ca prin munca și efort poți avea succes, chiar poți câștiga foarte bine, fără sa ai nici o legătura cu statul sau vreo afacere necurată. Asta e. Nu le pot rezolva lor frustrările și ura. Nu merita decât sa fie ignorați. Lumea lor va dispărea, și cea a noastră (Europeană) va câștiga.
(J: Preluare de pe Facebook)
(Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu