Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, CARE-I ĂL MAI FRAIER DIN ŢARĂ? *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, CARE-I ĂL MAI FRAIER DIN ŢARĂ?

 

Alexandru Ghillis

Mă uit acasă în oglindă şi nu mi se pare că îl văd acolo pe ăl mai fraier din ţară şi nici măcar pe un barosan. Atunci, de ce naiba m-a oprit pe stradă tânărul ăla cu creastă, rugându-mă că,  poate, îl sponsorizez cu un leu-doi, că i-a venit o idee şi are mare nevoie? Da’ domnul acela în vârstă, cu barba îngrijită, curat îmbrăcat, care m-a întrebat politicos dacă sunt dispus să-l ascult două minute? Ori femeia aceea simplă, care îmi tot arată, de cate ori trec pe lângă ea, o reţetă electronică medicală, peste care – într-o zi – m-am uitat cu atenţie şi era de anul trecut? Dar tipul între două vârste, cu bărbiţă, care mă fixa pătrunzător, ţinând la piept un carton pe care scria că este regizor de televiziune ajuns la ananghie? Pe ăsta nu l-am mai întâlnit de ceva timp, după ce a apărut într-un reportaj de televiziune şi din care reieşea că dracu’ nu era deloc aşa de negru cum îl zugrăvea individul, pentru a înduioşa sufletele slabe.  Nu o mai văd nici pe fetiţa tuciurie care cerea bani în faţa unui complex alimentar din zonă, căreia i-am descoperit şi părinţii, tineri amândoi, care o supravegheau de pe o bancă, ascunşi în spatele unor boscheţi. Dar ce s-a mai întâmplat oare cu tânărul necalificat pe lângă care treceam aproape zilnic verile trecute şi care, plecat umil, ţinea un carton pe care scria „caut de muncă”, deşi în jur erau blocuri aflate în lucrări de reabilitare?  Sau, de pe aceeaşi stradă, ce-o fi cu tânărul cerşetor îmbrăţişat cu unu-doi sau trei câini, cunoscut în zonă de vreo doi ani şi care lăsa mizerie pe trotuar după ce pleca? Posibil să-şi fi pierdut temporar „locul de muncă” în urma apariţiei fericite într-o emisiune TV la Măruţă, de unde sufletele caritabile au fost îndrumate călduros cu bani şi alimente spre domiciliul „invitatului”, dar, a rugat acesta, nu cumva înainte de ora zece dimineaţa, fiindcă până atunci dorm cu toţii: el, fraţii mai mici, mama lor (femeie pe la patruzeci de ani) şi câinele!!!

Dar tot am căzut recent de fraier, într-un moment de rătăcire, obligat acum să recunosc că am dat peste un profesionist abil, în faţa căruia m-am  pierdut! Prin preajma Gării de Nord, m-am pomenit cu el, oprit în faţa mea şi a soţiei. Îmi zâmbea un tânăr smead, ce ţinea un copilaş de mânuţă. Se mira că nu-l recunoscusem. Că el era la poarta patru. Ce poartă patru, mă gândeam în sinea mea!? Lucrasem în mai multe locuri de-a-lungul timpului. Acum el zice că este portar tot acolo. De jenă, nu-l întreb unde, să nu mă creadă idiot. Îmi spune că a fost cu fetiţa la medic şi trebuie să-i ia nişte doctorii.O văd pe soţia mea că-i intinde o hârtie de 10 lei. „Sărumâna coniţă, da’ mă costă la vreo sută cincizeci de mii”. O văd iar pe soţie că mai scoate o hârtie de 5 lei. În sfârşit, ne-am despărţit de individ. „Eşti nebună? De ce i-ai dat atât?”. „Păi, nu-l cunoşti?”. „Nu-l cunosc, dom’le!” şi, de atunci, nu-mi pot ierta că am fost traşi aşa de uşor pe sfoară!