Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Răul

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Răul

Ciprian Mihali

Starea de bine a fiecăruia în societate depinde, uneori, de capacitatea de a-și imagina că plutește pe un ocean liniștit și însorit, iar lucrurile rele nu se întâmplă decât departe de el, pe insule izolate, într-un arhipelag în care e suficient să te orientezi bine ca să nu atingi zonele rău famate. Majoritatea cetățenilor români își imaginează și acum că lumea în care trăiesc e o călătorie lipsită de riscuri între diferitele porturi, alese cu grijă, la care știu să ajungă singuri, ferindu-se de insulele răului.

Numai că s-a întâmplat ceva în toți acești ani ai indiferenței generalizate față de treburile publice, care ne privesc pe toți. Indiferența nu e o calitate, ci o boală, o metastază. Şi de aceea, peisajul societății este azi radical schimbat: oceanul nesfârșit dintre noi nu ne mai leagă, ci ne desparte. El nu mai este al binelui, ci al răului. Iar noi locuim fiecare pe insule tot mai mici, separați unii de alții și ajungând tot mai greu unii la alții.

Citim și aflăm în fiecare zi mărturii tot mai îngrozitoare ale răului care a cuprins întreaga societate românească. Ne amăgim canalizându-ne steril furia pe cei mai vizibili dintre exponenții răului, aflați în vârful piramidei puterii. Dar sunt cel puțin la fel de distrugătoare pentru țesutul social, pentru punțile dintre oameni toate manifestările cotidiene ale răului din vecinătatea noastră. Tot întorcând capul sau tăcând la întâlnirea cu ororile și cruzimea, cu inumanitatea și batjocura din spitale, din administrații, din școli, de pe stradă, ne-am mințit că nu există sau că ele nu contează, bine că suntem noi sănătoși și avem de toate. Dar în tot acest timp, noi am devenit experți în pasivitate și lașitate, iar răul din jurul nostru s-a generalizat.

Altfel spus, instituțiile statului, funcțiile și comportamentele sociale s-au degradat atât de mult din cauza lipsei de reacție a victimelor lor, încât au reușit să distrugă (sau au descurajat să ne nască) aptitudinile de solidarizare, de responsabilizare și de revendicare a drepturilor și obligațiilor. Astfel încât peisajul arată așa: degeaba întoarcem privirea de la rău și ne refugiem pe insulele vieții private, crezând că dacă nu vedem nedreptățile, hoția și violența din jur ele nici măcar nu există. Ele există și ne rod malurile, ne scufundă punțile și ne îndepărtează unii de alții până la a ne face să credem că suntem neputincioși în fața lor. Insulele pe care locuim sunt tot mai mici, mai numeroase și mai izolate.

Uitați-i pe Dăncilă și Iohannis, pe Ponta sau Tăriceanu, niciunul dintre ei nu a construit nicio punte, ci doar au lăudat gardurile înalte. Niciunul nu a legat insulele binelui între ele pentru a face baraj împotriva extinderii răului cotidian. Şi priviți aproape, în voi înșivă și lângă voi, acolo unde se poate întinde răul. Ce faceți să-l opriți? Cum protestați împotriva lui? Cum vă revoltați când semenii, șefii, colegii, funcționarii fură, mint, distrug? Concret, ce ați făcut în ultimul an împotriva hoției, corupției, minciunii, mizeriei din spitale sau de pe străzi? Și ce aveți de gând să faceți în perioada ce vine?

Nu mai ajunge să avem o casă frumoasă și un gard mare în jurul ei. Pentru că atunci când deschidem poarta, dăm piept cu lumea. Şi lumea de dincolo de poartă e fix așa cum am lăsat-o să fie: întinsă, agitată, violentă. Sau putem să închidem poarta la loc și să zicem că e cald și bine la noi. Ce ziceți, ne apucăm de treabă? Reparăm și construim ceea ce ține de noi?

[Preluare de pe Facebook]