* Despre lene, nepăsare și fete moarte
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Despre lene, nepăsare și fete
moarte
Angela Tocilă
O asemenea oroare se putea
întâmpla doar pe timpul unei conștiințe colective în plină eroziune, aflată
într-o stare de nepăsare izvorâtă din prostie și lașitate, fără să fie animată
câtuși de puțin de vreo rămășiță de instinct de a sări în ajutorul unei alte
ființe umane, a cărei viață depinde poate de un mic și neînsemnat gest al tău.
Eroziunea conștiinței colective este terenul fertil pentru apariția politicienilor de cea mai joasă condiție, așa cum se întâmplă acum în România și nu numai. O nevoie disperată de validare individuală izvorâtă din infatuare, din dorința de a-i domina pe ceilalți, știind, dar neacceptând. că le ești inferior, exercitându-ți prerogativele pe care ți le-ai însușit într-un fel sau altul, convingând lumea nu că meriți neapărat să te voteze, ci că nu găsește unul mai bun decât tine. Pentru că nu toată lumea are stomacul unui politician de a sta cocoțat într-un post care-i oferă legitimitate și putere asupra celorlalți, fără să aibă însușirile sau calificarea prin care să merite cu adevărat să-i conducă pe alții. Acești oameni de joasă condiție intelectuală și morală nu au alte criterii de selecție în afară de afinitățile familiale și infatuarea de a-i face pe alții să le fie datori pe veci.
Pe noi, amatorismul ne omoară. Suntem amatori în tot ce facem. Noi suntem ăia care repară locomotivele cu sârma și ne credem inventivi și nucleul universal de unde izvorăște înțelepciunea. În realitate, suntem niște indolenți cântând la fluier, cărora ne place zeama lipicioasă în care ne ducem existența printre văicăreli și oftaturi, dureri reale sau imaginare, o țară de bolnavi cronici de lene care își fac statui pe care scrie ”Măcar mi-am văzut de treaba mea!”.
Credeam că amatorism e atunci când Consulat fiind într-o țară străină, având oaspeți doar consuli onorifici și atașați culturali de ziua țării tale, tu le oferi un spectacol jenant cu șase dansatori de muzică populară, care ar trebui să fie perechi fată cu băiat, însă tu n-ai găsit trei băieți în toată Austria și a trebuit să îmbraci o femeie în bărbat, apoi să servești oaspeții simandicoși, dar dornici să găsească ceva de admirat la tine, cu sarmale aproape sleite, pe care le-ai încropit cu o mână de emigrante, ca să furi banii de protocol. Tu, care nu ai merita să fii secretară de consulat, ci vânzătoare la magazinul mixt din satul tău natal, dar ai avut bag seama, un unchi mai pilos sau un futălău mai coios, un pic de noroc și, iată, te suiși în copac.
Uite că amatorismul celor angajați pe viței, euro sau pur și simplu pentru că sunt odraslele, neamurile sau amantele cuiva, ucide. Ucide în serie în fața unui neam năuc, care se întreabă cum s-a putut ajunge aici. Uite, foarte simplu: pentru că cei mai multora dintre noi ne place și acum sistemul de supraviețuire cu care ne-am obișnuit sau pe care îl aveam în genă. Pentru că mulți dintre noi și-ar angaja pilele și neamurile, chiar dacă-s proaste bâtă. ”Îi dăm noi pe brazdă!”. Pentru că mulți dintre noi am și făcut-o deja, cel puțin o dată.
[Preluare de pe Facebook]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu