Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Râmele nu știu să râdă

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Râmele nu știu să râdă

Oana Ursache

Îmi e dor de viața mea de dinainte de dezastru. Îmi este foarte dor să scriu despre literatură, să dau share la cărți și la expresii spaniolești hazoase, cu iz sociolingvistic, să vă spun ce am mai citit și ce îmi mai trece prin capul literar.
Îmi este dor să scriu despre dragoste. Să termin cartea lui Mihnea. Să scriu despre Andaluzia și Granada. Despre Bucovina.
Îmi e dor să fac ceea ce știu eu mai bine, fără miză socială și politică.
Îmi e foarte dor de liniște și de siguranță. Să mă simt sigură eu și ai mei.
Vreau să cobor de pe firul de ață, atârnat deasupra prăpastiei care a ajuns să fie țara mea. Am obosit să stau în echilibru.
Am obosit să fiu dezamăgită. Vreau din nou să fiu român ca gălăgioasă care îi invită pe toți acasă la ea, să le facă Maya poale în brâu.
Vreau să nu mai fac treaba altora. Vreau să am încredere că alții își fac treaba și eu îmi pot vedea de ale mele.

Nu-i chip, frate! Stăm cu toții pe baricade, fiecare pe baricada sa, vorba unui poet, și luptăm ca Rahan pentru o lume mai bună.

Am ținut un doliu simbolic, după toate fetele și femeile dispărute din România. Mi-am dat seama că nu de doliul meu au nevoie, ci de lupta mea. Eu sunt nimeni și așa trebuie să rămân. Dar sunt un Nimeni care luptă. Exact ca Odiseu pe Insula Ciclopilor. Lupt să rămân în viață eu, ai mei, cei de pe lângă mine. Lupt să vadă alții că nu sunt singuri, că suferința lor nu este doar a lor.

De fiecare dată când ajung acasă, oamenii sunt și mai triști. Și mai posomorâți, și mai înnegurați. Privirile sunt adânc săpate în pământ. Acasă oamenii au uitat să râdă. Mi-am transformat, așadar, doliul în luptă și în râset.

Lupt și râd! Mi s-a spus că fac hăhăială din subiecte hard. Poate. Îmi asum faptul că lupt râzând. Dar să nu creadă nimeni că lupta mea este neserioasă. Eu alin și alint râzând. Din râs îmi iau forța de a merge mai departe. Râd și lupt!

Greșiți atunci când asimilați râsul frivolității. Nimic mai greșit. Marii satiriști ai lumii schimbau univeersul cu biciul lor sarcastic. Doare mai tare înțepătura unei glume, decât pumnul.

Pentru că vă iubesc, râd cu voi!
Ar trebui inclus în nomenclatorul de meserii cel care îi face pe oameni să râdă.

La luptă, râzând! Pentru că râsul și gluma și toate modurile comice sunt semne de superioritate. Orice râs care vine din altceva decât din gâdileală, ne ridică deasupra râmelor.

[Preluare de pe Facebook]