* RENAŞTEREA “CENACLULUI FLACĂRA”
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
RENAŞTEREA “CENACLULUI FLACĂRA”
Angela Tocilă
Aseară am retrăit niște momente ale adolescenței mele
când am mințit acasă că mă duc pe-afară și în realitate am alergat efectiv până
la Polivalentă la Cenaclul Flacăra, să stau pe jos și să lălăi cântece folk, să
mă uit fascinată la Păunescu transpirat tot și prost dispus, alungând securiști
reali sau imaginari din sală, apoi să-l ascult recitând interminabilele lui
poezii, unele faine, nu neg, într-un spectacol care era mai mult despre el și
ego-ul lui, însă singura alternativă la discotecă, petreceri de zile de nașteri
și cinema într-un oraș de provincie ca oricare altul. Artiștii erau mereu
obosiți, mahmuri, umiliți de marele Păunescu, slabi morți sau morți de beți mai
pe la sfârșit. Nu știu, așa am auzit, eu n-am stat niciodată până la sfârșit.
De fapt, am fost o singură dată, aveam interzis la Cenaclu din motive care nu
mi s-au explicat niciodată dar înclin să cred că implicau anumite zvonuri
propagate de vigilentele blocului, cum că la Cenaclu se fute toată lumea cu
toată lumea, claie peste grămadă pe podeaua sălii polivalente.
Mă obsedează și acum ușurința cu care Păunescu era în stare să ne facă să țipăm suficient de convingător ”Partidul, Ceaușescu, România” nomine odiosa deja, într-un cor entuziast, făcându-ne să uităm ura ce ni se picurase în familie, în cercurile de prieteni, ura ce se născuse deja în noi, constrânși să figurăm într-o piesă de mega-mistificare a unei realități dureroase.
Partidul înțelesese că pentru a-și asigura continuitatea era obligatoriu să lase o supapă de refulare tineretului, lăsându-i iluzia libertății de a răcni într-o sală ceea ce vrei tu să răcnească. Pentru generația mea a fost prea târzie tentativa de reeducare, apucasem deja puțină maturitate pentru a ne da seama că orice regim totalitar sfârșește prin a-și extermina propriul popor, doar pentru a păstra puterea și a forța materializarea unei utopii extrem de dureroasă.
Tinerii nu au revoluționat niciodată nimic, să știți... Ei au fost instrumentul cel mai ușor de folosit dintotdeauna. Bătrânii au pus războaiele la cale iar tinerii au murit în ele. Milioane. Bătrânii au pus la cale loviturile de stat iar tinerii le-au executat cu prețul vieții lor. Tot milioane. Toate revoluțiile culturale genocidale au fost gândite de bătrâni și îndeplinite de tineri. În plus, deși acest argument vi s-ar putea părea depășit, oricât ați căuta în istorie nu veți găsi nicăieri referiri la Sfatul Tinerilor, doar Sfatul Bătrânilor.
E doar o constatare ceea ce scriu, în niciun caz motiv de a căuta polemică dar mi-am dat seama că oricare dintre noi este manipulabil și acceptăm asta condiționat de mobilul manipulării. Dacă ne convine e ok. Dacă nu ne convine, nu mai e ok.
Nimic spectaculos nu se va întâmpla în nicio țară a cărei legislație nu permite deținerea de către cetățeni a armelor de foc, de aceea și în 89 măcelul care trebuia să valideze o lovitură de stat nu avea cum să aibă loc fără a a înarma populația iar ei nu i s-au dat arme ca să se apere, i s-au dat arme să omoare cu ele, chiar accidental, din răzbunare personală sau jaf. Important era să iasă numărul de cadavre.
Un popor neînarmat e un popor ușor de condus, șansele de a-ți pica guvernul fără amestec extern fiind zero. În România nu se bat partidele între ele, ele fac rocadele obișnuite și lasă impresia că o fac sub presiunea străzii. Ieri au dovedit că au nevoie doar de semnături și că miza lor nu a fost să pice guvernul Dăncilă așa cum sperau mulți dintre participanți. Ieri a fost un cenaclu Flacăra cu program artistic, luminițe, scandări, tot tacâmul, ca după manual, pentru că partidele au vrut doar semnături, nimic altceva în mod deosebit. Din cauza asta n-a fost lume multă, să știți.
[Preluare de pe Facebook, azi 11.08.2019]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu