Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Iluzia și necesitatea resetării

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Iluzia și necesitatea resetării

Ciprian Mihali

După constatarea generalizată a falimentului instituțional-politic al României, voci dintre cele mai diferite, de la oamenii simpli și exasperați până la oameni politici importanți, vorbesc despre necesara resetare a statului român.

Necesară și imposibilă, să o spunem limpede și ferm. Cel puțin imposibilă printr-o acțiune rapidă și miraculoasă. Sau, să o spunem altfel: dacă ea este pentru o clipă posibilă în această formă radicală, asta nu se poate întâmpla decât la nivelul unei voințe politice hotărâte care face din resetarea statului român programul său politic de durată medie și lungă, asta cu riscul însuși al sinuciderii politice.

Altfel, pentru noi toți ceilalți, resetarea statului este încă una din numeroasele iluzii ale indiferenței noastre bine hrănite de spectacolul corupției. „Resetarea” este versiunea postmodern-tehnologică a mitologiei arderii și renașterii ciclice a lumii. Adică ne imaginăm și noi, așa cum își imaginau și stră-strămoșii noștri, că se va produce un miracol care va opri decăderea și coruperea lumii și care, prin ardere, va purifica-o, îngăduindu-i să renască astfel nouă și curată, neprihănită și virtuoasă, pentru încă o mie de ani. În zilele noastre, văzând cum se prăbușește sub ochii noștri un stat sub povara zdrobitoare a corupției, a fraudei, minciunii și mafiotizării, visăm la miracolul care va arde cu piatră pucioasă toate faptele rele, care va înlătura toți oamenii răi și îi va înlocui cu oameni buni, care va face ca instituțiile să funcționeze în serviciul nostru, așa cum se întâmplă în țările cu democrație avansată.

Aprigă iluzie este aceasta. Pentru că, așa cum spuneam, singura resetare posibilă acum este una declarativă, sub forma unui angajament politic ferm din partea celor pe care îi vom alege. Altfel, atunci când au avut loc „resetări” radicale ale unui stat bunăoară în anii 30, morții au putut fi numărați cu milioanele.

Altă resetare însă nu există decât ca proces de lungă durată, în care noi și cei ce vin după noi se vor angaja cu toată responsabilitatea față de viitor. Statul român a ajuns în această stare după decenii de corupție, tot decenii o să fie necesare și pentru „resetarea” lui. Statul român a ajuns în această stare cu noi, milioane de oameni implicați în evoluția lui, și nicidecum printr-o pedeapsă divină sau extraterestră care l-ar fi afectat fără voia noastră din exterior. Instituțiile statului român s-au corupt și de sus în jos, de către politicienii aliați cu mafioții și protejați împreună de poliție și jandarmerie, dar și de jos în sus, prin felul în care am preferat să ne adaptăm treptat monstruozității lui și să o sporim, în loc să o contestăm în școli, spitale, birouri, primării, administrații.

Resetarea – care de fapt e o reformă în profunzime – nu poate fi decât simultană (de sus în jos și de jos în sus) și internă, cu noi înăuntrul lui, cu noi angajați zilnic în reforma statului și nu doar în ziua X la cabina de vot. Dacă de sus în jos e tot mai evident că nu există nicio șansă ca statul român să se însănătoșească atâta vreme cât puterea e deținută de cei care l-au îmbolnăvit, în schimb de jos în sus trebuie să fim tot noi, aceia care l-am corupt, care să-l vindecăm.

Atunci când a fost prins ucigașul de copii din Belgia, în anii 90, sute de mii de belgieni au ieșit săptămâni în șir în stradă pentru a protesta împotriva unui stat defectuos care a fost părtaș la crime, forțând conducătorii societății să desființeze instituții, să reformeze statul astfel încât asemenea atrocități să nu mai aibă loc niciodată. La București, doar câteva zeci de persoane au aprins lumânări, iar politicienii își fac calcule cum să se poziționeze mai bine pentru alegerile ce vin.

Pasivitatea e cel mai bun combustibil al corupției. Mafioții și aliații lor din televiziuni știu asta.

[Preluare de pe Facebook]