Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Fara politica nimic nu e! Doar zgomotul strazii

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Fără politică nimic nu e! Doar zgomotul străzii

Alexandru Ghillis

Istoria modernă ne învaţă că în orice ţară civilizată, cursul vieţii locuitorilor trebuie să fie, finalmente, determinat de politici de stat clare, ca rezultat al unor scrutine electorale periodice, câştigate de o formaţiune politică ori alta. Presiunea străzii, atunci când are loc,  acţionează asemenea unui uriaş barometru, un sprijin moral, dând valoare forţei numerice a electoratului unui anumit partid sau alianţă inter-partinică nemulţumită de rezultate. 

În fostele alegeri parlamentare din 11 decembrie 2016, lehamitea şi indolenţa au făcut ca majoritatea electoratului român de dreapta, în special a celui tânar, să rămână impasibilă, ignorând din inconştienţă un drept democratic, câştigat cu sânge în 1989-1990: votul liber. Lehamitea a fost - şi este încă - generată de faptul că Opoziţia era (ca şi acum) anemică şi, astfel, câştiga la sigur adversarul ei politic, alianţa forţelor de stânga, urmaşă – cu faţă "democratică originală" umană – a fostului PCR. Şi chiar aşa s-a şi petrecut, urmarea perfidiei câştigătorilor având efectul unui duş rece asupra sutelor de mii de opozanţi (şi nu numai) ieşiţi apoi, de câteva ori, în stradă la Bucureşti şi în principalele oraşe ale României, culminând cu uriaşul şi tragicul protest din 10 august 2018, în Piaţa Victoriei din Bucureşti! În contrapondere, victorioşii alegerilor abia au reuşit mobilizarea cu zăhărelul, în faţa Palatului Cotroceni şi a Pieţei Victoria, a câtorva mii de cetăţeni nemulţumiţi în prezent de nivelul derizoriu al pensiilor lor, al ajutoarelor sociale sau salariilor de mărunţi bugetari naivi, bine manevraţi şi cu totul încrezători în promisiunile învăluitoare ale stângii.  

În multe dintre zile, apar ca inadmisibile unele comentarii publice, strecurate vocal în stradă, uneori pe la tv sau postate de diverşi inconştienţi pe reţelele de socializare online, care aruncă injurios – uneori sub o oarecare formă umoristică – întreaga responsabilitate a rezultatului trecutelor alegeri doar pe seama votului acordat de pensionarii săraci şi de asistaţii social, solicitându-se chiar interdicţia tuturor acestora de a mai avea drept de vot, pentru a nu hotărî ei felul în care să-şi trăiască viaţa cei tineri, care au tot viitorul în faţă. Din păcate, aceşti postaci omit faptul, poate din neştiinţă ori rea voinţă, că există şi o mulţime de pensionari rămaşi lucizi, în deplină capacitate intelectuală de a evalua corect situaţia politico-economică existentă, fără a se lăsa hipnotizaţi de cântecele ieftine ale sirenelor electorale, fiind capabili de a vota exact doar ceea ce cred dânşii că ar avantaja întreaga societate şi nu doar segmente discutabile ale ei!

Din păcate, o bună parte a tineretului care a văzut lumina zilei la sfârşitul anilor ’80 si după 1990, nu are, mai mult ca sigur, capacitatea să înţeleagă că mulţi dintre cei aflaţi în etate azi, fac parte din generaţiile născute şi trăite decenii cu căluşul în gură, cu frica şi interdicţia de a spune ceea ce gândeau, într-o perioadă istorică (să sperăm!) apusă. Dimpotrivă, aceştia sunt – de multe ori – acuzaţi pe nedrept că au capitulat, incapabili să lupte pentru libertatea lor. Cum să priceapa azi un tânăr, ce însemna teama de a ajunge la Canal sau într-un azil de boli psihiatrice, dacă aveai gura slobodă?!