Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Solistul afon al corului

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Solistul afon al corului

Angela Tocilă

Indiferent de decizia lui Iohannis în ceea ce-l privește pe Augustin Lazăr, aceasta va fi calculată în așa fel încât să păstreze o oarecare echidistanță aparentă. Acest robot lipsit de empatie, imaginație, creația mafiei transpartinice, folosit de fiecare dată când e nevoie, acolo unde este nevoie, își va calcula mișcările așa cum a făcut și până acum, iar reacțiile sale vor fi exclusiv verbale, teatrale și absolut nesincere.

Convingerea mea rămâne că acest personaj nu s-a abătut niciodată decât formal și de imagine de la înțelegerea pe care a avut-o cu cei care l-au scos din joben ca pe un iepure la circ, știind că orice rebeliune reală îl poate costa scaunul de președinte, el fiind cel mai slab președinte din istoria postdecembristă, nu Emil Constantinescu. Profitând de emoția populară, acest om lipsit de substanță, acest extraterestru din filmele cu Louis De Funes, pe care dacă-l ciocănești sună a gol ca un bidon de tablă, n-a făcut altceva decât să mimeze foarte prost preocuparea și îngrijorarea, doar pentru a menține în jurul său o aură de corectitudine nemțească, un mit al ardeleanului cumpătat... Lenea și lehamitea prezidențială, proverbială de acum, a fost însă mai puternică, iar azi vedem cu claritate că Iohannis nu este altceva decât expresia delăsării, a disprețului și a dezinteresului pentru îndatoririle sale de președinte.

N-am fost niciodată fanul său, l-am votat fără să-mi fac iluzii că un robot ar putea produce o surpriză. Presupun că nici măcar lui nu-i plac surprizele, judecând după linearitatea traiectoriei carierei sale. El n-a fost niciodată o surpriză decât când a fost scos din joben de USL, așa cum a fost scos din mulțime Ion Iliescu, fără ca vreunul dintre noi să fi avut habar cine este și de unde a răsărit salvatorul patriei la Revoluție.

Da, afirm cu toată responsabilitatea că Iohannis este cel mai slab și lipsit de substanță președinte din istoria post decembristă, și dacă până acum l-am considerat o apă sfințită care nu face nici bine, nici rău, iată că lașitatea și dezinteresul său în a nu face bine lasă loc de rău. De foarte rău.

Dar noi nu avem educație politică și de aceea judecăm politica emoțional, în funcție de evenimente și de umorile personale, iar dacă azi ni se pare că cineva dă dovadă de un minim curaj, mâine devine erou și i se uită, i se iartă toate păcatele demonstrate anterior.

Iohannis este un robot, o mașinărie prost unsă, care răspunde la comenzi cu întârziere. Totala absență a empatiei, a emoțiilor, greutatea exprimării, gesturile studiate și forțate, modul în care accentuează căznit ceea ce consideră el că ar trebui să aibă un impact asupra celor care-l ascultă, toate acestea arată o totală absență a imaginației și a oricărei viziuni politice. Ca om politic, în opinia mea, este o nulitate, iar dacă va pierde alegerile următoare, în eventualitatea unei noi candidaturi se va întoarce, mai mult ca sigur, la viața lui anostă de profesor în Sibiu. Nu cred că a excelat vreodată nici în cariera ”civilă”.

Pe scurt, Iohannis este un afon ales solist al corului, pentru că așa vrea dirijorul.