* Mizele mari din spatele falselor pretexte
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Alexandru Ghillis
Destul de recentele evenimente tragice, precum cel de la clubul Colectiv
din Bucureşti – care a îndoliat o ţară – şi groaznica hecatombă de la Paris, care oripilează o lume întreagă, ridică mari semne de nedumerire când survine clasica şi fireasca întrebare care trebuie pusă în astfel de cazuri: quid
prodest? (Cui foloseşte?). De-a lungul istoriei omenirii şi până azi, de la mizele participanţilor la jocurile de noroc şi până la cele care au produs, produc şi vor mai produce mari schimbari la
nivel global, nimic nu este bătut în cuie, totul este în permanentă transformare, mai intensă o dată cu dezvoltarea mijloacelor de
comunicare în masă, a internetului, care au făcut globul pământesc să pară „mai mic” şi, implicit, să facă deplasarea dintr-un punct al său în altul mult mai lesnicioasă aproape pentru oricine şi, mai ales, chiar pentru grupuri
mari de oameni aparent dezorganizaţi.
Încă din perioada cruciadelor Evului
Mediu, a colonizării altor continente şi până mai ieri, motivele care au generat
mari evenimente şi schimbări în lume, mai toate sângeroase, au avut – cele mai multe –
etalate pretexte de natură religioasă, dar adevăratele mize, niciodată declarate, au fost cele economice,
de cucerire, de supunere, geo-strategice. Războaiele purtate în ultimele două secole au avut, în general, pretexte politice care
mascau mize economice, de cuceriri teritoriale. Numita Mare Revoluţie Socialistă din Octombrie s-a desfăşurat sub pretextul schimbării radicale politico-economice a
Rusiei şi a exportului utopiei
marxist-leniniste în lume, însă miza reală era dominarea statelor bogate ale
Europei de către proaspăta Uniune Sovietică sub dictatura stalinistă, care a păstrat până astăzi – deşi sub alt nume – aceeaşi înrădăcinată tendinţă expansionistă. Politici expansioniste, de factură fascistă, au condus – la mijlocul secolului
XX – Germania şi, în mult mai mică măsură Italia, spre dezastrul propriilor
popoare. În zilele noastre, schimbările politice pe plan intern sau
extern în societăţile instabile se produc aproximativ
la fel, ca urmare a faptului că mizele în politica mare sunt mult prea
importante faţă de eventualul număr de victime colaterale, aproximate
la rece de către politicieni în cercuri foarte restrânse, în vederea atingerii scopului propus.
Actualmente, marea migraţie musulmană, greu adaptabilă, care a pulverizat graniţele principalelor state europene,
poate fi foarte bine şi un act perfid organizat pentru
testarea sistemelor lor de protecţie şi, în acelaşi timp, de ocupare a unui teritoriu fără niciun foc de armă. Iar acţiunea teroristă concentrată de la Paris face parte din acelaşi război atipic, declarat de ISIS întregii creştinătăţi, dar care – probabil – ascunde în spatele declaraţiilor belicoase, interese ale unor
puternice grupări financiar-economice oculte transnaţionale, care finanţează această periculoasă organizaţie criminală.
La ora actuală, creştinătatea Europei pare puternic ameninţată de exponenţii unei vaste culturi cu care este
complet incompatibilă şi care, în plus, are şi marele avantaj al puterii lor de
procreaţie, net superioară autohtonilor şi, ca urmare, sociologii avertizează că în următorul secol, în Europa ar putea predomina energic
islamul. Quid prodest?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu